Sf. Maxim Marturisitorul – 21 ianuarie
Sfantul Maxim Marturisitorul (580-662) a fost monah, mistic bizantin, autor al unor opere importante pentru teologia Bisericii Rasaritene. Textele sale mistice au fost incluse in Filocalie.
Trateaza mai ales tema iubirii ca si concept crestin, dar are si importante comentarii asupra unor autori cum ar fi Dionisie Areopagitul sau Grigore de Nazianz. Supranumele de Marturisitorul provine din faptul ca nu a cedat insistentelor imperiale de a trece la monotelism, in ciuda torturilor la care a fost supus.
Din punct de vedere filosofic, foloseste un vocabular platonician, si abordeaza subiecte de interes pentru istoria filosofiei, cum ar fi problema cunoasterii, proleme ontologice, cosmologice si antropologice. Evident, pozitia sa este una crestina.
Viata Sfantului Maxim Marturisitorul
Sf. Maxim Marturisitorul s-a nascut intr-o familie nobila, in apropierea Constantinopolului. A ramas orfan la varsa de 9 ani, apoi a fost incredintat unei manastiri din Palestina. In anul 614 se retrage la o manastire din Chrysopolis, pe malul estic al Bosforului, iar dupa 10 ani se muta in Manastirea Sfantul Gheorghe din Cyzic. In 626 va pleca si de aici si se stabileste pentru mult timp in Cartagina, tot ca monah, unde, in anul 646 va avea o disputa cu viitorul si fostul Patriarh al Constantinopolului, Pyrrhus.
Devine principalul aparator al Ortodoxiei impotriva ereziei monotelite.
In anul 649 merge la Roma, si pregateste Sinodul condus de Papa Martin I, de condamnare a Monotelismului. In 653 este adus cu forta la Constantinopol, impreuna cu Papa, deoarece Imparatul sustinea Monotelismul, iar in 655 vor fi condamnati. Sf. Maxim este trimis in exil la Bizya, in Tracia.
In anul 656, imparatul Constans al II-lea (Constantin III) il aduce la Constantinopol si incearca sa il determine sa treaca de partea Monotelistilor, dar Sf. Maxim refuza. Este torturat si trimis din nou in exil, la Terebesis, in Tracia.
In anul 662 este adus din nou la Constantinopol, si iarasi se incearca sa-l convinga pe Sf. Maxim sa treaca la monotelism. A refuzat pentru a doua oara, si este torturat, impreuna cu ucenicul sau Anastasie, prin taierea limbii si a mainii drepte.
Este aruncat din nou in exil, pe coasta orientala a Marii Negre, unde trece la Domnul la varsta de 82 de ani, epuizat de torturi dar fara sa fi facut nici o concesie de la Ortodoxie.
