Indreptarea unui sot infidel
Sunt casatorit de 10 ani. Ne-am castorit din dragoste si pe sotia mea, Sofia, am iubit-o mereu. Este un om cu suflet minunat, o femeie blanda, rabdatoare si foarte credincioasa. La insitenta ei ne-am cununat. Pentru mine acest lucru nu conta prea tare, dar nu puteam sa nu-i merg in intampinare. Unul dupa altul au venit pe lume cei doi fii ai nostri.
Relatiile noastre ramaneau foarte bune, doar ca disparuse acea atractie si dragoste fierbinte din primii ani de casatorie. Relatiile cu sotia au devenit mult mai prietenesti daca as putea spune asa. Credeam ca este si normal sa fie asa, chiar ma mandream ca am o familie atat de unita, prietenii mei imi relatau ca aproape seara de seara se cerata cu sotiile lor, iar noi ne petreceam timpul liber iesind la o plimbare, privind un film sau jucandu-ne cu copii.
Eu lucrez la o companie foarte mare, sunt seful unuia din departamente. Cu vreo doi ani in urma, directorul nostru ne-a prezentat o noua angajata, un psiholog care va lucra cu angajatii companiei.
Initial, nu mi-a placut de aceasta femeie: era prea frumoasa, prea ingrijita si prea sigura pe ea, dar deoarece trebuia sa comunic cu ea destul de des, am descoperit ca Alisa, asa se numea, este o persoana cu care este foarte usor de comunicat. Fiecare angajat trebuia sa participe la traininguri organizate de ea, dar si sa fie intervievat individual. Atunci cand am discutat cu ea despre mine, mi-a pus mai multe intrebari personale, la care nu am evitat sa raspund. Probabil ca atunci am facut prima mea mea greseala si m-am deschis foarte mult, vorbindu-i despre relatiile de acasa, inclusiv cu sotia. I-am spus ca acum vad in sotia mea mai deraba un bun prieten, decat o femeie, la care Alisa mi-a spus ca o relatie in afara casatoriei m-ar ajuta sa-mi consoledez casnicia. I-am zis ca nu prea am timp sa caut aventuri, fiind prea ocupat cu munca si familia, la care ea mi-a raspuns sfidator ca foarte usor le putem aranja pe toate…
Asa a inceput aceasta relatie. M-am indragostit de ea nebuneste. Imi inselam sotia, inventand pentru ea diverse motive care ma retineau pana dupa miezul noptii sau nu voi mai dormi acasa. Pentru Sofia au inceput zile de grea incercare. Ea nu ma mai vedea pe acasa, dar nu-mi reprosa nimic, incercand sa dea dovada de rabdare si intelegere, iar Alisa a inceput sa ma prezinte cercului ei de prieteni drept barbatul ei. Astfel a continuat cateva luni, dupa care Alisa si-a schimbat brusc comportamentul: cand o intrebam ce vom face seara, imi spunea ori ca ii vor veni in vizita niste prieteni, ori ca trebuie sa plece urgent sa viziteze pe cineva bolanv. Simteam ca ceva nu e in regula, dar eram indragostit si nu prea ma gandeam la celelalte. In sinea mea eram gata sa-mi parasesc familia si sa ma mut definitiv la Alisa.
In una din duminici, am inventat o noua scuza pentru sotie si dimineata cand abia se luminase de ziua, am iesit din casa si am plecat la Alisa. Desi era foarte devreme, am nimerit intr-un ambuteiaj, apoi in al doilea, pana am ajuns la Alisa, ea deja please de acasa. Asa ca am fost nevoit sa ma intorc la ai mei.
Linistea care m-a intalnit cand am intrat in apartament, m-a facut sa ma ingrijorez. Nici la bucatarie, nici in sufragerie nu era nimeni. Am deschis usa din dormitor si am vazut ca Sofia sta in genunchi, iar capul ei e spriginit de pat… a adormit. Putin mai departe copii se jucau in liniste. Cand m-au observat, mi-au facut semn sa nu fac galagie: mama doarme! Am privit din nou spre sotie si am observat ca alaturi de ea arde candela. Langa candela e icoana sfintilor Petru si Fevronia…Sarmana mea Sofia s-a rugat toata dimineata. Probabil ca simtise ca nu sunt intamplatoare toate aceste deplasari si retineri ale mele. S-a rugat toata dimineata pana a atipit de oboseala…Mi s-au umplut ochii de lacrimi si de parca m-am trezit de la o vraja care ma tinuse stapanit in toate aceste luni. Cat de prost am fost! Sa ai acasa asa o bogatie, sa poti sa fii cu adevarat fericit si sa le schimbi pe toate acestea pentru o adevarata nebunie! Am inchis incet usa si am mers la bucatarie. Am asteptat in liniste ca Sofia sa se trezeasca. In aceste doua ore am m-am gandit la toate cele intamplate si mi-am dat seama ca puteam sa pierd totul ce aveam mai de pret in aceasta viata.
Le multumesc sfintilor Petru si Fevronia ca au raspuns rugaciunilor sotiei mele si ne-au ajutat sa ne pastram familia.
Victor, Moscova
