Sa nu-ti barfesti parintii nimanui oricat de nevrednici ar fi!
Pai sa-ti intrebi inimioara. Ce sa faci? In fiecare dimineata sa constientizezi ca: Doamne, eu n-as fi putut sa ma bucur de ziua de astazi daca mama mea si tatal meu nu mi-ar fi dat viata, ca puteau sa nu mi-o dea, puteau sa ma ucida prin avort.
La varsta dumitale sunt foarte multi copii care n-au apucat sa se nasca. Si, daca te gandesti si-i saruti mana mamei in fiecare dimineata in gand: Sarut mana, mama, ca nu m-ai dus acolo, sa ma omori, si ca mi-ai dat viata, se vor schimba multe. Chiar si dintre copiii nostri numiti copiii strazii, au constientizat acest dar¦ Ei, va dati seama, erau foarte suparati pe mamele lor pentru ca aveau niste vieti¦, aveau niste mame¦, majoritatea erau abandonati sau mamele se prostituau in prezenta lor, si ii trimiteau la cersit¦. Nici nu va puteti imagina ce-au putut sa sufere acei copii, si sigur ca-si urau mamele¦
Si, atunci cand iti urasti mama sau tatal, viata este cel mai cumplit chin, pentru ca o urasti in sangele tau, in originea ei! Ei, incercand eu sa-i ajut sa se impace cat de cat cu mama, sa aiba o relatie cat mai aproape de normal, ii intrebam daca le-ar fi placut sa nu fie, sa nu se fi nascut. Si ei spuneau: Nu, nu, nu, imi pare bine ca sunt! Si le explicam: Uite, daca mama te-ar fi avortat, n-ai fi fost. Aaa! Atunci sunt bucuros, ii multumesc mamei, aveau un motiv pentru care sa-i multumeasca¦
Voi, sunt sigura ca aveti mai multe motive sa-i multumiti, nu? Apoi, cum spunea parintele Vasile Mihoc la o conferinta la noi, la Craiova, faceti-i o bucurie cat de mica, asa, cat un bip de celular! Din toate impulsurile astea pe care le aveti pe telefonul mobil, risipiti unul ca sa-i dati mamei un bip, cum se spune. Da? Si ii spui: Mama, cand primesti un bip de la mine, sa stii ca eu iti spun: Sarut mana, te iubesc si mi-am adus aminte de tine. Sau, daca descoperi la tine ceva care nu ti-a placut la mama, sau la tata, sa nu-i judeci, ci sa zici: Doamne, ce bine ca eu, cu ajutorul Tau, voi putea sa lucrez, sa vindec aceasta neputinta a mamei mele.
Niciodata sa nu zicem: Eu n-am sa fac niciodata ca mama!, ca va veti trezi ca veti face exact ca mama sau exact ca tata pe care-i judecam. Sa nu-i judecam, ci sa-i cinstim! Sa-i cinstim oricum ar fi pentru ca nu ei cer asta, ci Dumnezeu! Vedeti, Dumnezeu nu ne cere sa-i iubim pe parinti mai mult decat pe aproapele, ba chiar ne cere sa ne lepadam de ei la maturitate, ci sa-i cinstim. Si sa intrebam pe Dumnezeu: Doamne, ce inseamna sa-mi cinstesc parintii?, si El ne sufla. Iti doresc sa biruiesti.
