Rabdarea incepe abia atunci cand ti s-a terminat rabdarea
Un discipol si-a intrebat intr-o zi maestrul: Ce trebuie sa stiu pentru a ajunge intr-o zi acolo unde imi doresc? Sa stii sa iei decizii bune, decizii bune, decizii bune, raspunse maestrul. Si cum invat asta? Experienta, experienta, experienta¦. Si cum castig experienta ? Decizii proaste, decizii proaste, decizii proaste¦, incheie maestrul. Asadar Petre Tutea avea dreptate cand afirma ca experienta nu e revelatie, ci o acumulare de date. Se dobandeste prin straduinta si determinare. E greu sa intelegi deplin sau sa inveti din carti ceea ce nu ai trait pe pielea ta sau nu ai vazut cu ochii tai . Experienta este cel mai dur profesor, pentru ca mai intai iti da testul si apoi iti spune care era lectia de viata.
Omule, cine ti-a stins lumina si ti-a furat semnul crucii? Rabdarea incepe abia atunci cand ti s-a terminat rabdarea. Cea mai pretioasa calatorie este aceea catre sufletul nostru, catre noi insine. Calatorie ce o facem in singuratate. Cuvinte nu gasesti. Viata se imparte in rau si bine. Clipe de ratacire uitand Cuvantul. Marea e albastra, iarba e tot verde.
Cu totii avem framantari ce ne tintuiesc mai mult sau mai putin pe drumul vietii. Acolo unde adeseori o vioara mai canta¦ Ai nevoie de cineva care sa slefuiasca diamantul din tine. Cautand Raiul, gasim iadul din noi. Prinosul nostru de recunostinta pentru oamenii providentiali din viata adeseori e prea mic, iar simtamintele ce ne coplesesc, alaturi de pretioasele amintiri, reprezinta emotionante ravase. Nu o sa vina nimeni sa ne bata la usa sa ne ofere putin timp pentru a petrece cu celalalt. Un telefon, un mesaj, o conectare, o intrebare. Celalalt simte ca te conectezi. Nu ai vrut durerea, dar ai cunoscut-o. Daca vrei, plangi! Te ajuta, te elibereaza! Ploaia ne uneste cand ne uda, aidoma lacrimilor. Daca vrei, scrie-mi¦ Ai sa vezi ca timpul e in favoarea ta. E frig. Te acopar in fiecare noapte cu o aripa de inger. Locuiesti in inima mea si vreau sa te plimb prin praf de stele. Oda bucuriei!
Eu joc cu viata o hora. Vrem, nu vrem, se intampla. Cu toate ca eu tot natang am ramas. Ma gandesc la tine si la mare, cu magia timpului si a luminilor din port. Parul in vant danseaza gratios si-mi atinge luna de argint a iubirii. Cine sunt eu?! Pasii ce saruta pamantul, mana ce mangaie matasos valurile, tremurul vantului cand ma patrunde in fiinta timpului. Uneori ma simt ca marea fara sare. Chitara, te rog, du-ma departe, departe! In seara asta vreau doar sa visez. Imi inventez o lume facuta din iubire, unde se gandeste doar cu inima si nu exista rautate, frica si moarte. Oare cum ar fi lumea, daca toti oamenii ar iubi?!
E vina mea, doar vina mea cand nu trec testul incercarii. Inca impreuna, doar impreuna invatam sa iubim, sa iertam, sa fim mai frumosi la suflet si la chip. Nici nu mai pierd timpul cu intrebarile care nu mai au raspuns. Suflete, ceea ce a fost, a fost. Asa este facuta lumea, dragostea, durerea, invidia, rautatea, putinul, plinul¦ Din nimic, povestile mici devin importante. Acolo este aici si viceversa. Nimicul ne face sa suferim. Dintr-un fir de praf dezvoltam mormanul de gunoi. Seara albastra cu luna plina. Cristale de zahar pe obrajii sufletului. Nu te mai certa, traieste! Intra si iesi din tine, si fa loc lui Doamne. Nu ucide juraminte. Cine te face sa plangi si te intoarce la inceputuri? Esti ceea ce cautai. Poti zbura. Ia aripile pe spate si sus! Nu ramane la podea! Crede in astazi si nu ramane la ziua de ieri, mai ales ca o parte din tine te invata sa mai speri.
Cele mai frumoase clipe sunt cele pline de lacrimi si iubire cand ingerul nu doarme, ci scrie povestea ta, povestea mea. Cate emotii ii dau, iar si iar! Dar e cel mai fericit inger, are ce povesti. Sfatul ingerilor cand toti se scutura de pulbere de stele. Nimeni nu poate sti unde duce drumul si timpul. Nimeni nu poate arata cum dragostea creste, sa o masoare la metru sau sa o cantareasca la kilogram. Se simt si se traiesc. Atrag lucruri bune si frumoase pentru ca ma gandesc la ele. Cineva spunea ca Doamne face sfinti si oameni cu materialul clientului. Dumnezeu da, dar nu pune in traista. Niciun cuvant in plus. Castigator, invins, victorie nu exista; toti suntem in bratele Tatalui Ceresc si ne departam din cauza propriilor reguli uitand ca nu trebuie sa ramanem cu sufletele inghetate.
A te ruga inseamna a tacea, a parasi gandurile si a lasa pe Dumnezeu sa vorbeasca in adancul inimii. Isihia inseamna revenirea in sine. Linistea inimii este atelierul sau laboratorul rugaciunii. A te ruga inseamna sa incerci sa vezi o farama de bine si in cel mai mare rau. Fii in pace in inima ta si cerul si pamantul vor fi in pace cu tine. Scara Imparatiei lui Dumnezeu este in tine, ascunsa in sufletul tau. Adanceste-te in tine insuti, departe de pacat, si vei gasi scara pe care vei putea sa te inalti, ne invata Sfantul Isaac Sirul.
Ieri e istorie, maine e mister, azi e un dar. Un dar de impartit cu restul. Asadar, in viata, mai bine optimist si sa ma insel, decat pesimist si sa am dreptate!
Cel mai minunat tavan este cerul, iar cel mai moale covor este iarba. Vorbeste Doamne, robul Tau asculta !¦
