Traim intr-o lume obosita si obositoare. Noi suntem obositi si devenim obositori pentru copiii nostri, pe care ii apostrofam, ii certam, in grabim mereu, ii tragem dupa noi, ii sacaim, ii cicalim, le dam mereu cate ceva de facut. Si, ce e cel mai grav, ii coplesim cu oboseala noastra.

 

Copiii nostri sunt apatici si din cauza noastra. Si-au pierdut din entuziasm, din veselie, bucurie, curiozitate, pofta de bulgareala, de stropit cu apa, de inghiontit in joaca, de glume inocente, de jocuri, de mancat zapada, de scos limba la fulgii care cad din cer.

 

Cand ninge, noi ne facem griji de cum ajungem la serviciu, de locul de parcare, de autobuzul care nu vine, de metroul care e prea plin. De drumul lung inapoi acasa. Cand nu ninge, nu ploua si nici nu bate vantul, gasim noi altceva de care sa ne facem griji. Ne incarcam de ganduri si de frici. Si le transmitem lor totul, chiar daca nu vrem. Copiii ne simt, ne copiaza, pentru ei suntem un exemplu, de la noi invata. Iar noi ii invatam sa fie obositi, apatici si blazati.

 

Noi am uitat sa traim si am imbatranit de griji. Dar ei, ei trebuie lasati sa se bucure de copilaria lor, de zapada, de soare, de iarba, de tot. Pana nu cresc si vor deveni si ei ca noi.

 

                                                                                                    sursa http://educatiecudragoste.ro/