Nu iertam, nu ni se iarta!
Este o conditie foarte umana, pusa in rugaciunea Tatal nostru de Insusi Mantuitorul Hristos. Daca respectam aceasta, ni se iarta multimea pacatele noastre! Nu iertam, nu ni se iarta! Știti cum spune Mantuitorul: cand vii la biserica si aduci darul tau ‒ prescura si lumanarea la Sfantul Altar ‒, daca iti aduci aminte pe cale ca cineva are ceva asupra ta, te-ai certat cu cineva si are manie si tu de asemenea, lasa darul tau acolo, nu-l mai lua de la pangar, sau de unde l-ai luat; nu-l mai aduce la biserica, ci du-te intai si te impaca cu fratele tau si dupa aceea venind, adu-ti darul tau. Altfel, nu este primit darul tau si nici rugaciunea nu este primita!
Mai mult decat atat, noi, cand ne rugam: si ne iarta… precum si noi iertam, dar nu iertam, indirect cerem osanda: Doamne, precum eu nu iert, nici Tu nu cumva sa ma ierti!. Asa reiese din aceasta rugaciune. Eu il urasc de moarte pe celalalt, mi-a facut foarte mult rau; nu pot ierta, nici Dumnezeu nu ma iarta. Și, cand ma rog sa ma ierte, atunci se intoarce starea in care ma aflu, si in loc sa ma ierte, ma osandeste. Eu o cer aceasta: Iarta-ma, cum iert si eu!. Insa, eu nu iert! Nu ma ierta nici tu, Doamne!. Astfel ne rugam noi inaintea lui Dumnezeu.
