Rugaciunea leaga sufletul de suflet
Rugaciunea unelteste iubirea de oameni, o tine vie, o sporeste si o arata.
Rugaciunea iti deschide ochii, ca sa-l vezi pe cel de langa tine si sa-i cunosti nevoia.
Din mila, vine ruga, iar din ruga, mila.
Indoit folos ai pururea din rugaciunea pentru frate; pe tine te blagosloveste cu sporul de iubire, pe celalalt, cu mangaierea celor cerute pentru el. Si nu-i mai mare dar ca darul rugaciunii. Da-l mai intai celui ce-i stii nevoia si necazul. Dar tine minte ca nu e om sa n-aiba trebuinta de rugaciunea si de iubirea ta.
Iar nevoia pe care o are fiecare, ti-o arata rugaciunea. Ea iti sopteste si de-i bine sa-i vorbesti si cum, ori de-i mai bine sa pastrezi tacerea si sa stai deoparte.
Rugaciunea leaga sufletul de suflet; il face simtitor la suferinta si durere. De nu e rugaciune ori de-i putina, n-ajungi la inima celui de langa tine si nu i-o stii. Ca numai rugaciunea te face in chip minunat vazator al tainei lui. Departe de ai sai, Sfantul Serafim de Sarov in toata viata sa cu rugaciune primea instiintare de la ei.
Iubeste-i inca si te roaga si pentru cei plecati de aici, la Domnul. E un chip inalt al iubirii, ce n-asteapta rasplata.
Cat priveste pe cei vii, dupa cum am mai spus, numai prin rugaciune putem ajunge la iubirea lor, lipsita de orice egoism, sadita in Dumnezeu, lucrand prin El si pentru El, iar nu prin noi si pentru noi.
