Hristoase al meu, eu nu stiu carte¦
In 1960 eram diacon la mitropolia din Tesalonic si am mers la o librarie religioasa ca sa iau o carte: inauntru l-am intalnit pe parintele Leonida, predicatorul de atunci al Sfintei Mitropolii.
N-au trecut nici doua minute si a intrat o batranica, in jur de 75 de ani. A dat buna ziua, a luat binecuvantare de la parintele Leonida si a cerut o Biblie. Parintele Leonida a intrebat-o:
– Stii sa citesti, maicuta?
– Nu, a raspuns batrana.
– O cumperi ca s-o faci cadou copiilor sau vreunui nepot?
– Nu, nu! a raspuns batrana.
– Atunci ce faci cu ea daca nu stii sa citesti? O pui la icoana?
-Nu, nu.
– Atunci?
– Parinte, o iau ca dimineata si seara sa stau in fata icoanei lui Hristos cu candela aprinsa, s-o deschid la inceput si sa-i zic Domnului: Hristoase al meu, eu nu stiu carte, insa toate cate sunt scrise pe pagina aceasta sa mi le pui intai in inima (si a aratat locul inimii), apoi in minte (si a aratat fruntea) si sa ma luminezi sa spun cele scrise intai copiilor si nepotilor mei, iar dupa aceea tuturor celor care inseteaza dupa cuvantul Tau.
Putin timp am ramas fara glas de uimire, apoi parintele Leonida a binecuvantat acel suflet fericit si i-a daruit un Nou Testament.
Extras din Pr. Stefanos Anagnostopoulos, Explicarea Dumnezeiestii Liturghii, Editura Bizantina, p.153-154
