Doamne, da-mi smerenie cand stii Tu si cum stii Tu
Cum sa ne smerim in mintea si in inima noastra cand ne vin ganduri fariseice?
Un prim pas spre smerenie este sa nu ne miram ca nu suntem smeriti pentru ca fariseismul este o caracteristica a firii noastre cazute. Este aceasta pornire a omului de a parea, de a fi vazut. Studiati-va o zi! M-am studiat zile la rand si am vazut ca aproape jumatate din ce faceam eram constienta ca eram vazuta si vroiam sa fiu bine vazuta. Ne pierdem foarte multa energie vazandu-i pe altii: Ai vazut ce a facut? Ai vazut ce zice? Ai vazut cum face? Ai vazut ce spune?. Pierdem multa energie cu asta. Și: sa nu fac asta ca ma vede cutare, daca ma vede cineva; vai de mine, daca m-a vazut?
Acesta este fariseismul de baza, de fond din noi. Ca nu avem curajul sa fim asa cum suntem in clipa aceasta. Nu putem scapa de asta decat recunoscand ca suntem asa. Și cand cerem smerenia, ca smerenia are multe nivele si multe trepte, si Sfantul Siluan va invata, daca-l cititi, sa cerem: Doamne, da-mi smerenie cand stii Tu si cum stii Tu. Pentru ca noi nu stim inca cum anume trebuie. Și sa nu fie rusine ca suntem prefacuti, ci sa ne spovedim. Noi spunem numai daca am furat sau am mintit. Spunea cineva: Dar eu n-am pacate; ce, l-am omorat pe tata?. Asadar, pacatul incepe de la omorarea tatalui in sus! Restul sunt bune toate. Faptul ca m-am mandrit, ca mi se pare ca-s mai frumoasa, mi se pare ca-s cea mai desteapta¦ nu le vad ca pacat.
Dar viata duhovniceasca mi-aduce acest dar, sa vad ca nu e bine, sa vad pacatul. Ne trebuie curaj, curaj ca sa demascam acea stare si sa avem rabdare cu noi. Cand vom avea rabdare cu noi, vom avea rabdare si cu cei din jur. Daca n-aveti rabdare cu cei din jur este un semn clar ca nu aveti rabdare cu dumneavoastra! Rabdare, asadar! E cale lunga, e cale stramta¦ De aceea, oamenii, pentru ca n-au rabdare, se duc la vrajitoare, la ghicitori, pentru ca vor deodata. Asta a fost ispita din rai, sa muste din fruct si sa devina ca Dumnezeu, printr-un act magic, imediat, fara devenire si crestere. Nu aceasta este calea! Ci o crestere, o devenire, o moarte si o inviere permanenta. Sa indraznim sa murim!
