La roman Moartea nu este de capul ei, trebuie sa respecte regula jocului…
La roman Moartea nu este de capul ei, trebuie sa respecte regula jocului. Ea nu este un dusman al vietii ci, paradoxal, un partener al ei. Nu este dimensiunea cea mai mare, ci sta la coada dupa Necaz si datorii. Mormantul nu este loc de blestemat ci de iubit. Este o inversare ontologica fara precedent la alte popoare.
In basmul Tinerete fara batranete si viata fara de moarte, Fat-Frumos nu accepta sa se nasca decat numai daca tatal sau ii promite ca ii daruieste nu bogatii, imparatii, ci sensul nemuririi, al tineretii fara batranete si al vietii fara de moarte, este o cerere in plan spiritual absolut, ispita celor materiale fiind inexistenta. Citim aici cea mai puternica expresie popular-crestina a unui neam, este strigatul cel mai acut dupa conditia pierduta, dupa puritatea ei primara. In acest dor al inocentei de inceput mai gasim o esenta sufleteasca a acestui neam. Fat-Frumos ii cere tatalui sau Imparatul sa schimbe sensul vietii si al mortii, sa dea ceasul inapoi la conditia adamica, sa duca totul inainte de cadere.
Este o indrazneala crestina nu o obraznicie, este cerinta acuta dupa calitatea vietii si nu dupa cantitatea ei, caci esenta crestinismului sta in calitatea fiintei ca fiu al lui Dumnezeu si nu ca, cantitate biologica, sociala, politica a individului in societate. In nici un moment Fat-Frumos nu face concesii bogatiei materiale in care s-a nascut. El cauta nemurirea. Fugind dupa un iepure la vanatoare, povestea spune ca iese din poiana uitarii si-ncepe sa-si aduca aminte. Atunci se instaleaza dorul fata de viata in murirea ei. Coborarea din Absolut in istorie C. Noica o noteaza excelent, ca coborarea din Fiinta in Fire. Ajuns cu greu din Eden in locul pamantesc al nasterii sale, ceasul biologic se-ntoarce in sensul timpului omului cazut si imbatraneste in minute cati altii in ani.
Aceasta este pedeapsa, conditia perisabila a muritorului. Si acest muritor ca toti altii ajunge la locul unde o data era castelul tatalui sau si care acum este plin de ruine. In jur o lume noua, cladiri necunoscute lui, civilizatii noi. Printre resturile trecutului mai gaseste urma tronului distrus si sub el o lada. Deschizand lada, din ea iese insasi Moartea, imbatranita si ea, dar care mai are puterea sa-i traga o palma, strigandu-i: Daca mai zaboveai, nici pe mine nu ma mai gaseai! Este pentru prima oara cand Moartea este pusa in pericol sa moara. Tot C. Noica subliniaza ca Moartea il pedepseste pe Fat-Frumos ca a indraznit sa iasa din Fire in Fiinta.
