Ce sa facem atunci cand simtim ca suntem incercati la maximum?

Parinte Rafail, prin multe incercari trece omul in viata. Va rugam sa ne spuneti ce atitudine e bine sa avem fata de Domnul, cum sa ne raportam la El si ce asteapta Domnul sa facem atunci cand simtim ca suntem incercati la maximum si ca nu mai avem in noi nicio farama de putere sa facem ceea ce ar trebui sa facem? Cum trebuie procedat pentru a nu cadea in patima deznadejdii?

 

Vorbiti despre acele momente cand suntem dusi pana la limita, pana la capatul puterilor noastre si, indraznesc sa adaug: dincolo, dincolo de limita. Nu pot sa va dau o formula, ca formula nu exista si cautarea unei formule de iesire este continuta in prima cadere, a lui Adam. Adica nu astepta ca Dumnezeu sa faca ceva care sa te indumnezeiasca: mananca tu din chestia aia si automat ti se vor deschide ochii si vei deveni ca Dumnezeu! Nu exista! Formula, formalism, forma, formalitate. Nimic din lucrurile acestea nu pot mantui. Ce mantuieste este o relatie personala intre persoana ta si Dumnezeu ca Persoana, asta este ce mantuieste.

 

Voiam sa spun ca in momentele in care esti dus la limita sau poate dincolo de limita, as vrea sa va impartasesc si lucrul acesta, pe care de la Parintele Sofronie l-am invatat: nu uitati, Dumnezeu sa va puna in inimile voastre, ca asta inseamna si masura increderii pe care Dumnezeu ti-o arata! Deci, masura suferintei este si masura increderii pe care Dumnezeu o are in tine, suflet slab, pacatos, neputincios, dus la limita, dincolo de limita! Iar cand zic dincolo de limita cred ca este si o realitate. Și acest dincolo este fiindca duhovnicia noastra, calatoria noastra din nefiinta noastra, pe care inca o purtam cu noi in devenirea noastra, prin asta mergem mai departe, transcendem, in momentele nefiintei noastre de multe ori, limitele noastre, ne duce Dumnezeu dincolo de limita, dar, ni se largesc limitele. Și daca avem rabdare in momentele alea¦ Și ce rabdare? Zi: Doamne! Și daca nu poti sa zici nimic, macar nu uita ca te iubeste acel Doamne! Simti ca nu exista? Nu importa! Poti sa simti tot ce vrea dracul sa simti, dar continua. Treci pragul acela si o sa vezi ca limitele ti s-au largit pana cand devenim nelimitati, asa cum e Dumnezeu. Or, pierderea limitelor, depasirea limitelor, cateodata trece prin momente extreme.

 

Astea doua lucruri as vrea sa va impartasesc: ca formula de scapare nu este. Daca vreti ca formula un singur cuvant ar fi: asumare. Sa ne asumam acel moment, in increderea in acel Dumnezeu care ne iubeste, raspunzand cu incredere la increderea pe care Dumnezeu ne-o arata ca sa ne trateze in felul asta.

 

Pr. Rafail Noica
 Extras din conferinta Criza in Biserica, Alba-Iulia, 2003