Unul dintre miracolele rugaciunii
Am stat multa vreme la Jilava, care este o inchisoare subterana, si am trait acest fenomen. Celulele comunica cu santul care face legatura cu partea de deasupra si, vara, ferestrele sunt deschise.
De ani de zile vin randunelele si-si fac cuib in celule. Exista un bec care arde ziua si noaptea, pentru ca acolo nu ai voie sa stai pe intuneric, unul dintre dorurile mari fiind sa ajungi odata sa dormi cu lumina stinsa, pentru ca trebuie sa fii tot timpul sub supraveghere. Asa incat, deasupra becului de la intrare, era o mica platforma si acolo randunelele isi faceau cuib. Ei bine, in fiecare primavara fiecare randunica venea exact la cuibul ei din celula, din sutele de celule care erau acolo. Ele devenisera blande si le-au marcat la un picior detinutii mai vechi in toamna, iar cand veneau primavara le luau in palma si se uitau la semnul de la picior.
Deci, daca randunica stie sa gaseasca o celula, cum sa nu stie rugaciunea? Asa ca, daca este plecat undeva, intr-o calatorie, departe, sau a fugit de acasa, s-a pierdut in lume si nu stii unde este, daca esti mama si este copilul tau si te rogi pentru el, sa fii sigura ca rugaciunea este singura care-i stie adresa. Acesta este unul dintre miracolele rugaciunii ca nu greseste niciodata adresa!
Din Mitropolit Bartolomeu Anania, Rugaciunea, izvor de putere in incercarile vietii, Editura Doxologia, 2013, p. 57-58
