Ce faci atunci cand nu vrei sa crezi?
– Ati spus ca atunci cand nu-L mai traiesti pe Dumnezeu, sa crezi ca totusi L-ai simtit odata. Ce faci atunci cand nu vrei sa crezi?
– Maica, eu nu stiu ce inseamna sa nu mai vrei sa crezi! A, daca nu vrei sa crezi, asta inteleg. Sa nu crezi. Dar, daca ai crezut si daca L-ai simtit odata este imposibil sa nu mai crezi. Daca se intampla asta inseamna ca n-ai crezut in Dumnezeu. Cei care se supara pe Dumnezeu se supara pe un idol pe care si l-au facut. E ca Ion care se supara pe Ioana, ca nu mai e ca-n prima zi. Ioana nu mai e, ca nici n-a fost. A fost doar o imagine din mintea lui! Asa e si cu dumnezeul asta. Daca te-ai suparat pe el, sa stii ca nu e un dumnezeu, e un gargaune pe care ti l-ai facut in cap si-i zici dumnezeu. Eu nu pot sa inteleg omul care L-a cunoscut pe Dumnezeu si se poate lepada de El. Fereasca Dumnezeu sa pot sa inteleg asa ceva, dar cred ca se poate lepada de Dumnezeu cel care nu L-a cunoscut, ci doar si-a proiectat toanele, dorintele, pe un dumnezeu imaginar, dator sa ne slujeasca aceste dorinte…
Daca nu vrei sa crezi, nu crede! Dar asuma-ti responsabilitatea vietii pe care o vei duce. Vei avea necazuri care vor fi provocate doar de tine si care vor avea scopul de a te trezi. In adancul tau exista chipul lui Dumnezeu si sufletul tau, care striga: vreau Acasa, vreau la Tatal meu Ceresc, vreau la Bucurie. Si tu zici: ba nu, stai acolo, ca eu vreau la discoteca, vreau cu Ionel, vreau sa fumez, vreau sa beau. Aici e conflictul: ego-ul nostru, la suprafata, vrea ceva, eul nostru adevarat, sinele nostru, in care a intrat fiul risipitor, cand si-a venit in sine”, tanjeste dupa Dumnezeu.
Din Monahia Siluana Vlad, Deschide cerul cu lucrul marunt, Editura Doxologia, Iasi, 2013, p. 101-102
