Ii putem trece pe pomelnic pe cei care stim ca au pacate trupesti?
Pe cei care au pacate trupesti, nu. Pe cei care nu-i simpatizati, nu. Eu zic sa-i dati o foaie alba lui Hristos si sa-i ziceti: „Scrie Tu, ca noi suntem ocupati sa triem lumea.”
Daca, cineva v-a spus ca pentru pacate trupesti, nu trebuie sa va rugati pentru cineva, acela e in ratacire! Pentru ca rugaciunea poate fi facuta pentru oricine. Liturghia nu este pentru puri. Nicaieri nu spunem: „pomeneste Doamne purii acestia ce iti sund adusi la rugaciune in fata Sfantului Altar. „
(…) Eu am un caz care m-a cutremurat foarte tare. O fata care picase pe mana unuia. – Oare de ce fetele bune pica intotdeauna, pe mana prostilor?! Sunt si eчceptii, slava Domnului! Dar, in general, nu prea. – Si fata asta avea o problema majora. Era intr-un moment la limita in care statea sa faca avort / sa nu faca avort. Nu-i putea vorbi mamei ei. Ii era rusine sa vina la preot. Cu „minunatul” sau sot nu putea sa discute nimic si nu avea nici o prietena de incredere. Sigur, ca duhovnic, te prinzi imediat cand un ucenic de-al tau este intr-o alta grila de energie sufleteasca decat era in urma cu catva vreme. Cand a venit la Liturghie, se vedea ca-i tulburata. In timpul rugaciunii, am inventat asa – ca mai inventez, spre disperarea multora – si am zis: „Doamne, pomenesti-o pe roaba ta aceasta, pe care lumineaz-o si o intareste”. Am zis tare. A plans jumatate de Liturghie si, la 9 luni si jumatate, i-am botezat ficiorul. Stiti cum zic? Pomenirea unui astfel de om la Liturghie – el insusi auzindu-se cateodata – poate sa determine un asemenea proces derealocare a increderii in persoana proprie, incat sa aiba curaj sa sa vina sa vorbeasca, sa se marturiseasca si altele de genul acesta.
(…) De aceea, ca sa scurtam, pomeniti-i si rugati-va la Dumnezeu sa ma ierte daca v-am indemnat gresit. Toti suntem in pacate trupesti, pana la urma.
