Pretul iubirii
In aceasta lume totul are un pret. Oamenii platesc pentru mincare, pentru somn, pentru calatorii, pentru muzica, pentru sanatate. insa cel mai de pret si mai cautat lucru este iubirea. De aceea este firesc ca cel mai rivnit lucru sa fie si cel mai de pret.
In lume nu exista nimic care sa poata plati iubirea. De aceea pretul iubirii este mai presus si dincolo de lume. Pretul iubirii este moartea. Adevarat va zic ca nu este iubire mai mare decit sa-si puna cineva viata pentru aproapele sau”, a spus Hristos.
In iubire, noi ne pierdem identitatea, murind in chip mistic pentru celalalt. Renuntam la tot ce sintem, la orgoliu, la dorinte personale, la odihna, la bucurii, la locul nostru, doar pentru a ne afla linga cel iubit si a fi pe placul lui. Apostolul Pavel descrie si el iubirea in acelasi chip: dragostea nu cauta ale sale, ci ale aproapelui”. Cu alte cuvinte, dragostea moare pentru sine pentru a trai in celalalt.
Oamenii se indragostesc si lumea spune ca orbesc, ca nu mai vad asa cum vedeau mai inainte. Indragostitul umbla ca un strigoi, nemaitinind cont de pericole, de faptul ca cei apropiati rid de el. Se desparte de tot ce a fost el. Cu alte cuvinte, moare in chip tainic pentru a se naste intr-o alta realitate, realitatea fiintei iubite.
Aceasta orbire si uitare de sine nu este neaparat un lucru suprem, capabil sa dobindeasca iubirea, ci este o preinchipuire a mortii mistice prin care trece sufletul transfigurat prin iubire. Moartea spirituala care insoteste iubirea este un lucru atit de evident, incit pina si in limbajul de rind avem expresii precum este mort dupa cutare”, sau se prapadeste, se usuca, moare de dor” etc.
Chiar daca starea de indragosteala si orbire vremelnica este ceva ce se intimpla orisicui, fara a insemna ceva spiritual, ba, dimpotriva, de multe ori e chiar o cadere, totusi Dumnezeu a lasat in asa fel lucrurile, ca prin aceasta orbire patimasa noi sa putem explica si intelege iubirea adevarata, curata si vesnica. Prin orbirea si renuntarea la sine de care da dovada tinarul indragostit, Hristos a ilustrat iubirea fata de Dumnezeu, de Biserica, iubirea tainica prin care se tine lumea. De aceea comparatia cu bucuria mirelui si a miresei, cu nunta si nerabdarea fecioarelor care isi asteapta mirele este folosita de mai multe ori de Hristos.
Insa moartea ca pret al iubirii nu este doar o metafora. Hristos a platit pentru iubirea noastra pretul vietii Sale. La fel si sfintii proroci si mucenici si-au pus sufletul pentru iubirea lui Hristos. Desi a muri pentru celalalt nu este o porunca, pentru ca altfel, pentru a ne implini in iubire, ar fi trebuit sa murim, si oamenii ar fi cautat prilejuri nesfirsite pentru moarte, totusi moartea mistica ce se produce prin lepadarea de sine este o conditie obligatorie a iubirii. Nu putem iubi fiind plini de noi.
Cu cit omul e mai plin de sine, cu atit iubirea lui este mai slaba. Cu cit atentia si interesul pentru propria mea persoana sint mai vii, cu atit este mai searbada si mai muribunda iubirea mea pentru celalalt. Toate se invirt in jurul meu, iar celalalt este inca un pretext de a ma implini pe mine insumi.
Murind unul pentru celalalt, ne nastem in chip tainic in Imparatia iubirii. Eu mor ca sa renasc in tine, pentru ca mai inainte de asta te-am simtit pe tine traind in mine. Aceasta iubire suprema o descrie Apostolul Pavel in aceleasi cuvinte: caci nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine”.
De aceea si lumea observa ca cei ce se iubesc incep sa semene intre ei. Indragostitul incepe sa vorbeasca cu cuvintele celui iubit, incepe sa asculte muzica pe care o asculta el, sa citeasca aceleasi carti, sa iubeasca aceleasi locuri, aceeasi mincare, sa aiba aceeasi credinta si sa impartaseasca aceleasi bucurii. Cel ce iubeste devine intru totul ca cel iubit, vorbind aceleasi lucruri si marturisind acelasi crez. Bucuria lui este bucuria celuilalt si tristetea lor este comuna. Pentru ca sint uniti in chip desavirsit prin iubire, murind pentru sine si traind in celalalt, fiecare purtind in sine chipul si glasul celui iubit, avind acelasi cuget si aceeasi dorinta.
In acest chip moartea sinelui este viata iubirii.
Parintele Savatie Bastovoi
