Craciunul trebuie praznuit asa cum este : Nasterea Domnului Hristos

Colindul este un cantec despre Inviere, nu este despre Nastere. Florile-s dalbe, flori de mar vorbesc de primavara, cand este Invierea Mantuitorului Iisus Histos. A-ti pune nadejdea in bebelusul asta care creste mare, a-l astepta rastignit pe cruce, cum zice un colind, este important pentru toti. Si este important si pentru cei care nu cred. Mai ales pentru ei. O spune parintele profesor Constantin Necula, una dintre vocile Bisericii care a reusit in ultimul timp sa se faca auzita si ascultata constant. Mai ales de catre tineri si prin canale care depasesc barierele unei predici obisnuite din biserica: pe youtube, pe facebook, la conferinte. Vorbeste, intr-un interviu despre Craciun, despre credinta, despre copilarie. Isi aminteste cum tatal lui a facut ca Mos Craciun sa il invinga pe Mos Gerila, tot datorita colindei. Si multumeste pentru un an greu pentru Biserica si pentru el personal, dar in acelasi timp, un an biruitor, pentru ca smerenia colindei a invins strigatul.

 

– V-am auzit acum cateva zile vorbindu-le copiilor de scoala despre Craciun si Nasterea Domnului. Cum sa le povestim Craciunul copiilor?

 

Constantin Necula: C.N.: Sa pornim povestea Craciunului de la ei, copii fiind. Sa ne aducem aminte cat de frumos au fost ei ingrijiti, cum le-am zambit, cum nu le-a lipsit nimic si ca Hristos, la cateva zile de la nastere trebuie sa fuga de acasa. Trebuie sa fuga departe pentru ca niste oameni au incercat sa ii ia viata. Si poate ca ii invatam pe copii ca exista o presiune a vietii, care nu ii ajuta intotdeauna, dar care ii si face sa mearga mai departe. Un copil alergat prin lume este Hristos la inceput. Tocmai pentru ca apoi lumea sa alerge dupa el cu bucurie. Aceasta este taina.

 

– In ultimii ani, Craciunul inseamna pentru foarte multi cumparaturi si cadouri, si mese imbelsugate. Despre ce ar trebui sa fie Craciunul?

 

C.N.: Eu nu cred ca suntem chiar asa afectati de cumparaturi, de Mos Cumparatila. Eu cred ca suntem in continuare niste oameni lucizi. M-am uitat la ce se cumpara de Craciun, sigur ca sunt excese, la 230 de hectare de mall in Romania si cateva zeci de hectare de biserica,  normal ca tindem spre cele mai multe, dar cred ca este o normalitate, o incercare de a creste in abundenta.

 

Dar eu spovedesc oameni care nu au ce pune pe masa. Biserica este unde nimeni nu este.

 

Craciunul trebuie praznuit cum este: Nasterea Domnului Hristos. Exista un teribil dialog intre Hristos si Mos Craciun, si Hristos ii ingaduie lui Craciun sa ii fure o zi, celelalte ramanandu-i lui Hristos. Ce ar fi daca ar fi Craciunul in fiecare zi?

 

– Ce colinde va plac?

 

C.N.: Toate colindele imi plac, daca sunt in romana, le prefer pe cele in romana. Nu prea cred intr-un Craciun cu reni pentru ca am fost la Bethleem si am vazut: ar fi greu de intretinut un ren la Bethleem. Cred foarte mult in colindele care povestesc Nasterea Mantuitorului.

 

– Il asteptati pe Mos Craciun?

 

C.N.: Il astept fiind pentru ca mare parte dintre lucrurile pe care le asteptam de Craciun sunt deja cu noi in tot anul. Ii multumesc pentru un an greu pentru biserica, un an greu pentru mine ca persoana, dar in acelasi timp, un an biruitor. La sfarsit se vede ca smerenia colindei a invins strigatul. Si acest lucru este foarte important.

 

– Ce amintiri aveti din copilarie, legate de Mos Craciun?

 

C.N.: Toate amintirile din copilaria mea sunt deosebite. Cel mai tare ma bucur ca atunci cand am praznuit acasa Craciunul, tata era viu si mama era tanara. Imaginea mea este a unor parinti tineri care ne ajutau sa intelegem de ce brazii nu ii facem noi si ii fac ingerii. Si cel mai mult mi-a placut cand tata l-a biruit pe Mos Gerila. Eram deja maricel, 16 -17 ani, cand secretarii de partid de pe cartiere au primit obligativitatea de a face o intalnire cu Mos Gerila, dar seara am constatat ca Mos Craciun l-a batut pe Mos Gerila, nu pentru ca era mai bogat, ci pentru ca Mos Craciun a inceput sa cante colinde. Eu sunt baiat de bloc, sunt crescut la bloc si stiu cum suna un bloc colindand. Mai tare decat un sat, atunci cand vrea.

 

O ceata de oameni fabulosi care s-au strans in jurul unui om care a inceput sa colinde. Iar ecoul: la inmormantarea tatei, seara la priveghi, incepuse perioada colidelor, si 400 de oameni au inceput sa colinde intre blocuri. S-au aprins luminile si au inceput sa colinde toti.

 

Colindul este un cantec despre inviere, nu este despre Nastere. Florile-s dalbe, flori de mar, se refera la primavara, cand este Invierea Mantuitorului Iisus Hristos. A-ti pune nadejdea in bebelusul asta care creste mare, a-l astepta rastignit pe cruce, cum zice un colind, este important pentru toti. Si pentru cei care nu cred. Mai ales pentru ei.

 

– Ce este un om fara credinta?

 

C.N.: Un om fara credinta este un om in cautare. Nu exista om fara credinta, exista om fara ideal, poate dar pana si cei fara ideal au un ideal, sa fie fara ideal. Cine socoteste ca un om este doar prin credinta om, greseste, un om poate sa nu aiba credinta, dar poate sa aiba dragoste si nadejde. Are doua din trei virtuti teologice. Dumnezeu este foarte ingaduitor. Iadul nu este pentru oameni. Iadul pe care il traim noi cateodata in insingurarile noastre umane dovedeste ca noi ne construim iadul linistiti pe pamant. Toata lumea este nelinistita ca Hristos te face sa iti fie frica. Dar Star Wars? In ultimul episod s-au ucis oameni. Despre ce fel de cultura vorbim?

 

– Cum este Craciunul in familia dumneavoastra?

 

C.N.: Ei ma asteapta pe mine acasa, este perioada in care ajung foarte rar. Vreau sa se inteleaga, un preot de foarte multe ori isi da deoparte familia si bucuria familiei pentru ca ceilalti sa se bucure de el, spovedeste, foarte mult, umbla foarte mult, vorbeste cu multi oameni.

 

Craciunul preotului este mai mult nevoia de odihna. Ai lui il asteapta acasa si daca Dumnezeu ingaduie mananca cina de Craciun foarte tarziu in casa si se bucura ca a stat cu foarte multi oameni. Oamenii ne vor ai lor, familia ne vrea ai ei si de obicei castiga oamenii.

 

– Se implica Biserica in proiecte sociale?

 

C.N.: Nu mai avem nicio biserica mare in oras, care fiind parohiala, sa nu aiba pe langa ea ceva de asistenta sociala.

 

– De ce este nevoie de religie in scoala?

 

C.N.: Va dau raspunsul unui copil de scoala, din Buzau. I-a spus preotului de acolo: Stiti ca eu am injurat mult ora de religie, nu imi convenea, dar bunicii mi-au murit, si oricum nici ei nu erau foarte mari credinciosi, parintii mei nu au timp sa ma invete, la biserica nu intotdeauna am timp sa ajung si am o singura ora pe saptamana in ceea ce priveste propria mea cultura. Pentru ca pana la urma Biserica Ortodoxa este unita cu istoria poporului nostru. Inainte am refuzat-o. Refuz sa o mai refuz. A spus-o un copil. Sunt  profesori care imi trimit imagini cu copii care ii opresc sa iasa de la ora de curs. Asta inseamna un profesor adevarat.

 

– Uneori, copiii invata ca Dumnezeu este mare, puternic si trebuie sa se teama de el, pentru ca il poate pedepsi daca greseste.

 

C.N.: Este o greseala de pedagogie. Cata vreme biserica ne invata colinde si in colinde Hristos nu are nimic infricosator, aceasta este teologia legata de Nasterea lui Hristos. Fragilitatea unui copil care intra intr-o lume care se crede foarte puternica. Fragilitatea lui ii da putere. Cand Hristos dispare din lumea asta, lumea asta este la pamant. Putem vedea linistiti de jur imprejurul tarii noastre ce inseamna sa nu il ai pe Hristos in istorie.

 

– Aveti un adevarat har de a povesti. De unde vi se trage?

 

C.N.: E darul bunicii, bunica era mare povestasa la viata ei.

 

– Ce parere aveti despre retelele de socializare, sunt un mod de a ne apropia unii de altii sau dimpotriva ajung sa inlocuiasca relatiile adevarate cu unele surogat?

 

C.N.: Noi am trecut de la o societate informala la una a informatorilor. Aceasta este problema cea mai grava pe care o traim acum: informatia pubela. Multe dintre retelele noastre de socializare sunt niste pubele, pline de frustrari, de jumatati de cultura. Jumatatea de cultura, ca si jumatatea de adevar, este minciuna. Factura de telefon, factura de televizor, de internet,  platim mult pentru asta, dar nu reusim sa facem nimic, oamenii sunt mai tristi. Mie mi-a fost greu sa vad cum vom trece peste momentele noastre de ura, care ne-au marcat inceputul toamnei si al iernii. Noi ne-am urat, am ajuns sa ne uram intre noi. Si acestea sunt foarte greu de depasit. Aceasta da greutate unei biserici, capacitatea de a nu-i uri  pe cei care o urasc. Reteaua de socializare este un loc in care din cand in cand ar trebui facuta curatenie la un moment dat.

 

– Credeti ca ii merge bine Romaniei acum? Este pe un drum bun?

 

C.N.: Am fost la puscarie la Ramnicu Sarat, unde au murit mari barbati ai neamului. Am avut sentimentul ca s-a inchis cu 20 de minute inainte de a ajunge noi. Acesta este sentimentul pe care mi-l da Romania, o puscarie comunista din care inca nu am iesit, ca mentalitate.

 

– Avem sanse sa ne revenim?

 

C.N.:, Eu zic ca da. Dar ca sa ne revenim sa ne indreptam spre ce? Sa ma duc catre o Europa constant anticrestina, care isi transmite salutari de sezon, ca ii deranjeaza Craciunul pe unii? Sa ma indrept catre o alta zona a lumii care crede ca in numele credintei poate sa faca orice?

 

sursa tribuna.ro