Nu pot pot sa ma rog, ma risipesc mereu!
Intr-o zi a venit om la mine sa se spovedeasca:
– Parinte eu nu pot sa ma rog, ma risipesc mereu. Nu pot sa ma concentrez!
-I-am spus:
– Nu-i adevarat!
M-a contrazis:
– Nu, este adevarat! In capul meu se invarte mereu ceea ce am facut in ziua curenta, ce trebuie sa fac si tot asa. I-am raspuns: – Iata ca tu singur ai dovedit ca am dreptate. Tu poti foarte bine sa te concentrezi! Problema este ca nu te concentrezi asupra lui Dumnezeu, ci asupra ta. Domnul insa te cheama sa te lepezi de tine. Iar tu nu vrei sa o faci. Imediat ce incepi sa te gindesti la Dumnezeu, te gandesti din nou la tine insuti. Deci atentia ta este tare ca otelul. Dar obiceiul acestei atentii este cel pe care il iubesti, adica tu insuti. Nu este Cel pe Care spui ca Il iubesti.
De aceea, nu e puternica rugaciunea noastra. Monahilor nostri le recomand sa se roage asa:”Cred, Doamne, ajuta necredintei mele.”
