Cei mai saraci oameni din Biserica…

Nu o sa uit niciodata Craciunul anului 1980. Aveam paisprezece ani, Maria, sora mea, avea 16 ani, iar Jeni, cealalta sora, nu implinise inca 18 ani. Eram noi trei si mama. Tata murise de 5 ani in accident la mina.

 

Cu o luna inainte de Craciun, preotul nostru a anuntat o colecta speciala pentru cea mai saraca familie din Biserica.

A cerut ca fiecare sa economiseasca timp de o luna ceva bani ca sa dea acelei familii pe care fratii din comitet o vor considera cea mai saraca.

 

Ne-am gandit ce am putea face noi patru. Planul mamei a fost sa mancam timp de o luna de zile numai cartofi. Astfel, puteam economisi 300 lei. De asemenea, daca vom sta cu becul stins seara de seara mai puteam economisi 100 lei.

Eu cu Maria am facut curatenie la cativa bogati, iar Jeni a vandut ceva felicitari facute de ea.

 

Seara, pe intuneric, vorbeam si ne imaginam cum familia aceea se va bucura. Eram in Biserica noi si inca 80 de membri, iar mama a calculat ca se va strange inca de douazeci de ori atat cat avem noi, mai ales ca preotul ne aducea aminte in fiecare duminica de colecta.

 

Cu o zi inainte de Craciun, am plecat cu Maria la magazin sa schimbam banii in bancnote nou-noute. Asa invataseram noi ca trebuie sa-I dam lui Dumnezeu.

Am venit acasa cu 800 lei. O bancnota de 500 lei si trei bancnote de 100 lei. Niciodata nu avuseseram atatia bani. Nu ne pasa ca n-aveam haine de Craciun. Noi eram fericite. N-am putut dormi toata noaptea de nerabdare.

 

A doua zi, in ziua de Craciun, ploua cu galeata, iar noi n-aveam umbrela. Biserica era la 2 kilometri de casa, dar noua nu ne pasa cat de ude vom fi. Jeni avea gauri in pantofi si a pus niste hartie. Pe drum hartia s-a udat, iar ea era leoarca la picioare. Am stat bucuroase in Biserica, desi am auzit cateva fete de la cor razand de rochiile noastre cele vechi. Dar mai auziseram asta si nu ne-a durut. Cu banii in mana eram bogate. Cand s-a facut colecta, mama a pus bancnota de 500 lei, iar noi fiecare cate una de 100 lei.

 

Pe drum spre casa cantam de bucurie. La amiaza mama ne-a facut o surpriza. Cumparase 10 oua pe care le fiersese si le-am mancat cu cartofi prajiti. 

 

Era ziua de Craciun si noi ne simteam asa de bine. Dar pe la ora 15 a venit la noi preotul. A chemat-o pe mama la usa. Cand a intrat mama in casa era alba ca varul si tinea un plic in mana.

 

Am intrebat-o ce este in plic si abia dupa jumatate de ora mama l-a deschis. In plic era o bancnota de 500 lei, trei bancnote de 100 lei si 40 de bancnote de 10 lei. In total 1.200 lei.

Nimeni n-a spus nimic, doar ne uitam la podea. Cu cateva minute mai inainte ne simteam ca niste milionare. Acum, cu plicul in mana, ne simteam ca niste copii de saraci.

 

Noua ne parea bine ca suntem bogati fata de altii, ca aveam cartofi. Apoi stiam ca suntem bogati ca aveam o mama grozava si multi copii nu aveau mame defel. Ne bucuram ca eram trei surori in casa si atatea familii nu aveau copii.

Stiam ca nu avem multe lucruri pe care altii le aveau, dar niciodata nu ne-am gandit ca eram saraci, dar in acea zi de Craciun am aflat ca eram.

 

N-a mai fost niciodata ca inainte. In saptamana ce a urmat n-a vorbit nimeni in casa noastra.

N-am mai vrut sa mergem la Biserica de rusine, dar mama nu ne-a dat voie.

 

Mama ne-a intrebat ce sa facem cu cei 1.200 lei, dar noi nu stiam ce fac saracii cu banii.

80 de oameni au strans 1.200 lei din care 800 i-au dat cei mai saraci oameni din Biserica.