Ani buni si fericiti, zile bune, viitorul, asa cum dorim sa-l avem!

Poetul Mihai Eminescu are o poezie in care spune asa: Cu maine, zilele-ti adaugi,/ Cu ieri, viata ta ti-o scazi, / Avand cu toate astea-n fata,/ De-a pururi, ziua cea de azi.

 

Asa e randuiala lui Dumnezeu, ca cele ce le traim sa treaca si sa si ramana, sa treaca si sa se adauge la ceea ce suntem fiecare dintre noi. S-au inscris in existenta noastra anii vietii noastre si, cu tot ce-am agonisit in viata  noastra, stam in fata viitorului. Viitorul nu ni-l cunoastem, dar ni-l pregatim; ni-l pregatim in ziua de azi, pentru ca prezentul este vremea noastra. Și fiecare zi o traim ca azi pentru ca timpul nostru-i timpul prezent. Cu trecutul ne prezentam in fata viitorului pe care ni-l pregatim in prezent. 

 

Iubiti credinciosi, eu nu cred ca exista un cuvant mai fericitor pentru un credincios adevarat decat cuvantul ca Dumnezeu este Tatal nostru. E mare lucru sa te stii ocrotit de un Tata bun.

 

Asa trebuie sa fie Dumnezeu pentru fiecare dintre noi: nu doar atunci cand avem bucurii si succese, nu doar atunci cand ne merge bine avem Tata pe Dumnezeu, ci si cand ne incearca, si cand ne trimite situatii de verificare, de cercetare pentru noi insine, si cand avem insuccese, Dumnezeu este Tatal nostru. Cu gandul acesta este bine sa pornim la drum intr-un An Nou.

 

Aminteam odata o intamplare pe care a povestit-o cineva care voia sa statorniceasca in mintea omului gandul ca noi suntem fiii lui Dumnezeu. Un om, avand un copil in brate, mergea undeva la o statiune. A coborat din tren si avand bagaje, a chemat un hamal. Și hamalul a vrut sa-l ajute si cu copilul atunci cand a luat bagajele. Insa tatal a spus: Nu! Pe copil il duce tata. Tare mult mi-a placut atunci acest cuvant.

 

Asa suntem si noi, dusi de Dumnezeu. Cand? Cand suntem ascultatori de Tatal nostru. Dumnezeu ramane Tata si cand nu suntem ascultatori, El nu inceteaza niciodata sa fie Tatal nostru. Și pe copil il duce Tata. Daca nu-l duce in brate, ca-i mare si nu-l mai poate, il duce de mana, dar nu-l lasa, nu-l paraseste, il ajuta. Cand il ajuta? Cand copilul vrea sa traiasca o viata fara prihana, o viata cu implinirea poruncilor lui Dumnezeu.

 

Sa avem rugaciunea Tatal nostru ca indreptar de viata pentru anii cati vor mai fi si pentru vesnicia noastra in sensul acesta: Daca cerem de la Dumnezeu sa ne fereasca de cel rau, si noi sa ne ferim de raul din gand, din cuvant si din fapta, sa nu inmultim relele, ci sa inmultim cele bune.

 

Daca cerem de la Dumnezeu sa nu ne duca in ispita, sa nu cautam nici noi prilejurile de ispita, de confuzie, de nedumerire, prilejurile care pot duce spre pacat. Daca ne-a invatat Domnul nostru Hristos sa zicem Și ne iarta noua pacatele noastre precum si noi iertam gresitilor nostri, sa ne angajam mai mult la iertare.

 

Daca ne-a invatat Domnul Hristos sa cerem painea noastra cea de toate zilele, sa ne silim si noi sa facem ceva pentru a avea aceasta paine, fie ca e Sfanta Euharistie, fie ca e cuvantul lui Dumnezeu, care-i tot o hrana pentru suflet, fie ca e painea cu care ne hranim si prin care ne intretinem viata.

 

Ne-a invatat Domnul Hristos sa cerem sa se implineaca voia Lui, aici pe pamanr, asa cum se implineste si in cer. In cer, toti se supun lui Dumnezeu. Și noi, cu inima curata, sa implinim poruncile lui Dumnezeu. Sa vrem sa se inmulteasca binele in aceasta lume. Sa ne silim sa aducem in constiinta noastra in primul rand, imparatia lui Dumnezeu si apoi in jurul nostru, ca sa fim preamaritori de Dumnezeu.

 

V-as pune la suflet gandul acesta, sa nu-l uitati: Dumnezeu este cu adevarat Tatal nostru, iar pe copil il duce Tata, nu-l lasa la nimeni. In toata vremea vietii noastre sa implinim tot ce putem sa implinim. Silintele noastre cele bune sa ne pregateasca ani buni si fericiti, zile bune, viitorul, asa cum dorim sa-l avem!

 

Extras si adaptat din cartea Ganditi frumos (cuvantari la ocazii speciale), arhimandrit Teofil Paraian, Edit. Teognost, Cluj – Napoca, 2006, pp. 199-207