Daca ne batem chiar si pentru agheazma¦
Odata, in timp ce tinea o predica despre rabdare, un preot care venise de curand la o parohie dadu credinciosilor un exemplu:
,,Imi aduc aminte ca intr-o zi, de praznicul Bobotezei, venise multa lume la biserica. Se facuse o coada mare la agheasma. Eu am incercat sa ii rog pe credinciosi sa nu se inghesuie, sa stea linistit, dar era tulburare mare. Mai ales cei care vin la biserica de doua-trei ori pe an erau foarte nerabdatori sa ii ia primii. La un moment dat am vazut ca in fata era un barbat mai solid, care turna el apa in sticlele oamenilor. A stat asa multa vreme. Cand mai ieseam din biserica, il vedeam turnand apa in sticle.
La un moment dat, i-am multumit ca il ajuta pe paraclisier si l-am intrebat:
-Dar nu te grabesti sa mergi la casa ta?
-Ba da, parinte, cum sa nu. Tot zic ca mai umplu o sticla si plec. Dar apoi ma gandesc ca, daca plec eu, iar se face agitatie. Asa vazandu-ma mai solid, lumea se inghesuie mai putin. Cred ca o sa plec ultimul de aici.
Și ultimul a plecat. Asa ca, in timp ce altii se inghesuiau sa ia agheasma, si se imbranceau de parca erau la piata, un crestin a stiut sa dea exemplu de rabdare.
Daca ne batem pentru agheazma, daca ii calcam pe altii in picioare ca sa ne umplem sticlele inaintea lor, nici Sfanta Impartasanie de am luat-o nu ne este de folos.
Pe cand daca ne gandim si la aproapele nostru, atunci cu adevarat aghiasma pe care o luam ne sfinteste si trupurile, si sufletele. Atunci ne impartasim de harul lui Dumnezeu.
Patericul Mirenilor-Danion Vasile-Editura Egumenita Galati 2004
