Boboteaza este participarea la bucuria Botezului Mantuitorului Hristos. Avem doua epifanii, doua aratari: una la nasterea Mantuitorului si una pe malul Iordanului. Hristos se arata, ne arata ca nu lucreaza pe ascuns si mai cu seama ne arata un lucru fundamental, ca are trup, ca a intrat in lume cu trupul. Bebelusul devenit om in toata firea, care se boteaza acum in apele Iordanului, are trup, are carne si oase. Nu e naluca. Sa nu-l mai transformam pe Hristos in naluca. Noi vorbim despre el ca si cum ar fi un personaj fara istorie, ori el este in istorie, el este istorie. Iar umbra de lumina a Bobotezei, alaturi de Hristos, este Ioan Botezatorul. Este singurul om pictat cu aripi in biserica, pentru ca este la marginea dintre ingeri si oameni, atat de sus s-a ridicat prin efort propriu si prin harul lui Dumnezeu, incat poate fi confundat cu un inger, in fond e verisorul ingeresc al Mantuitorului Hristos. De Boboteaza asta se intampla, un om ingeresc se intalneste cu Dumnezeu, pentru ca omul sa devina ca Dumnezeu. Taina Botezului asta ne spune, ca suntem chemati toti murim si sa inviem.

 

Sunt unii care sustin ca nu e nicio legatura intre Boboteaza si botezul nostru de la cristelnita. Este. Apa este aceeasi, iar Dumnezeu care lucreaza in apa este acelasi. Ceea ce facem noi, nu botezam casele, ci le sfintim, intr-un fel sau altul daruind caselor, restartand caselor, starea de sfintenie la inceput de an. (Ne putem restarta si noi n.r.), mai ales, odata cu casele. Noi locuim in case. Biserica nu face o rupere intre locurile in care locuim si oamenii care locuiesc in ele. Ne privesc ca un tot, ca un univers, ca un cosmos al nostru, ca pe o lume a noastra. Biserica ne sfinteste lumea cu drag, nu e impotriva lumii in care traim.

 

Agheasma Mare bauta inseamna mai mult decat purificare. Inseamna o reactivare intr-un fel sau altul a starii noastre de bine, de atasati la Dumnezeu, e o reatasare de Dumnezeu. Vrem sa bem agheasma, de aceea suntem ai lui Hristos. Cine nu vrea, nu bea. E bine sa faci cat mai mult timp exercitiul acesta al hranirii cu anafura si al iesirii din sete cu agheasma, pentru ca, de fapt, arata ca toate alimentele lumii sunt sfintite de Dumnezeu, daca Dumnezeu e prezent in rugaciunea noastra. Nu exista unghi al lumii in care harul lui Hristos sa nu intre. Iar Agheasma Mare este frumoasa si din alt punct de vedere, ziua Bobotezei e frumoasa pentru ca noi spunem ca se sfintesc toate apele lumii, adica inclusiv ultimul coltisor de parau din ultima lume nelocuita de oameni si acolo harul lui Dumnezeu lucreaza neincetat in favoarea lumii.

Parintele Constantin Necula