Ce sa facem daca vrem sa iertam, dar tot timpul ne aducem aminte ce ne-a facut respectivul om?

Ce sa facem daca vrem sa iertam, dar tot timpul ne aducem aminte ce ne-a facut respectivul om?

 

Este lupta, nu putem ierta de la inceput. Dar daca avem aceasta lucrare, Dumnezeu prin harul Sau ne ajuta. Vedem cat de greu este sa ierti, pentru ca este greu, este cea mai grea lucrare. Numai oamenii care nu au practicat-o niciodata pot spune: Ei, mare lucru sa te mantuiesti asa, la urma spun si eu, iaca, i-am iertat si ma mantuiesc. Dar cei care au aceasta nevointa stiu cat de greu este. Tocmai de asta nu era chiar atat de simplu ce ne spunea Parintele Selafiil: inainte de somn iarta pe toti si spune: Doamne, eu i-am iertat, si Tu sa ma ierti. Si Dumnezeu te mantuieste!

 

A ierta este o lucrare permanenta. Iara si iara cautam motive pentru care sa-l indreptatim pe cel din fata noastra: poate a fost obosit, poate-i bolnav, are o educatie altcumva decat a mea, nu l-am inteles eu corect, am fost eu obosit si tulburat. Sa luam vina asupra noastra. Acesta este un exercitiu duhovnicesc prin care ne desavarsim. Deci sa nu ne tulburam, ca nimeni nu poate ierta dintr-odata. Daca ar fi asa de simplu, n-ar mai sta aceasta porunca in mijlocul Evangheliei, n-ar mai fagadui Dumnezeu Imparatia pentru un gand pe care noi l-am putea dobandi atat de usor. Este osteneala. Dar, prin exercitiu, daca tot timpul vom cauta aceasta, vom reusi.

 

Iubirea, spune Sfantul Siluan Athonitul, se poate deprinde, poate deveni un obicei. Sa ne obisnuim sa gandim frumos, sa ne obisnuim sa alungam gandurile rele, sa nu le credem. Si atunci putem deveni ucenici adevarati ai lui Hristos, pentru ca El a zis: intru aceasta vor vedea oamenii ca sunteti ucenici ai Mei, daca veti avea dragoste intre voi. Asa ca, prin osteneala, prin eforturi launtrice, ajungem la aceasta masura.

 

Extras din Ieromonah Savatie Bastovoi, A iubi inseamna a ierta, Editura Cathisma, p. 78-79