Ce facem cu gandurile din timpul rugaciunii?

Daca atunci cand ne rugam ne vin in minte idei sau rezolvarile unor probleme, ce sa facem? Sa continuam rugaciunea sau sa ne oprim?

 

Pai, e mai bine sa continui, pentru ca daca te vei duce sa implinesti atunci ideea, vrajmasul iti va da de fiecare data idei. L-am intrebat pe parintele Selafiil: Parinte Selafiil, cum, oare, mie numai imi vine in cap o traznaie, ma apuc sa fac un lucru bun, ma gandesc, uite, de acum, fac asa, cand ma trezesc de acum ispitit. Oare stie diavolul gandurile omului?. Zice: Nu. Dar atunci, de unde afla? Din fapte.

 

Deci, el daca imi da in gand ideea, in timp ce eu ma pun la rugaciune. Mai, uite ce treaba, uite aia acolo ai uitat-o. De scris aia, n-ai terminat, ti-a venit ideea. Ce patesc eu. Atunci eu, daca ma ridic, inchid Psalmii si ma duc si scriu, de fiecare data o sa-mi dea idei, si una mai geniala decat alta. Intelegeti? Asa si noi, sa lasam sa rabdam pana la urma, atunci diavolul nu poate vedea ce efect a avut gandul lui in mintea noastra. El poate crede ca noi nu ne-am tulburat deloc, desi noi am fost plini de ganduri. 

 

Sa stam un pic, sa zicem: Doamne, izbaveste-ma de ispita asta! Apoi, adu-ti aminte ca esti muritor si poti muri pana ajungi a indeplini ideea aia.

 

Asa ca, sa nu risipim, caci in zadar vom face tot binele de pe lume, daca el ne va desparti de Hristos. Cu ganduri de-astea scapam. Sa nu ne ridicam. Nu-i bine sa te ridici atunci de la rugaciune, ca de fiecare data ne va ridica. Și o singura data daca ne-a ridicat, oho!, cat timp vom fi ispititi?

 

(Ieromonah Savatie Bastovoi, Puterea duhovniceasca a deznadejdii, Editura Reintregirea, Alba-Iulia, 2014, pp. 28-29)