Pilda calugarului intelept¦
De multe ori, atunci cand cadem in vreun pacat, cel pe care dam vina cel mai usor este trupul nostru cu neputintele lui. Uitam insa ca toate cele pacatoase se zamislesc mai intai in minte si pastrarea lor acolo, convorbirea noastra cu ele ne pot aduce intr-o ipostaza riscanta, periculoasa. De aceea scoaterea gandurilor care ne-ar putea dezorienta duhovniceste este indispensabila pentru pastrarea curatiei sufletesti si trupesti.
Intr-o zi, pe cand se aflau in calatorie si se pregateau sa treaca peste un rau care iesise din matca, doi calugari au vazut o femeie de o frumusete rara, care i-a rugat s-o ajute a trece si ea peste apele involburate. Trebuia neaparat sa treaca dincolo pentru a veni in sprijinul tatalui ei care era bolnav. Fiind singura si neajutorata, nu indraznea sa incerce.
Primul calugar, fara macar sa asculte vorbele tinerei femei, a intrat in apa si a trecut dincolo. Se temea ca atingand-o s-ar fi expus unei prea mari tentatii. Dar cel de-al doilea monah s-a comportat altfel. A luat femeia pe brate si cu multa grija a trecut-o pana la urma pe malul celalalt. Aceasta i-a multumit si s-a indepartat in graba. Cei doi calugari si-au vazut mai departe de drum. Au mers in tacere cateva ceasuri. Deodata, primul calugar, care nu-si mai putu stapani curiozitatea, il intreba pe tovarasul sau de drum: Cum de ai putut sa o iei pe bratele tale pe tanara aceea? Nu te-ai gandit ca te-ai putea ispiti? Si apoi, noi am facut un juramant, acela de a nu ne atinge de femei. Nu ti-e teama ca ai calcat fagaduinta data lui Dumnezeu?
Uitandu-se putin mirat la fratele sau de nevointa, al doilea calugar i-a raspuns insa: E adevarat, eu am purtat pe brate pe femeia aceea cat timp am trecut-o raul, dar tu se pare ca nici acum nu ai scos-o din minte.
