O reteta minunata
Undeva, la noi in tara, intr-un sat, dupa razboi,
Oamenii traiau in lipsuri, saracie si nevoi.
Toti erau lihniti de foame, nu aveau nimic in punga
Si n-aveau din ce sa faca, nici macar o supa lunga.
Intr-o zi, trecu pe-acolo un calugar de la schit,
Un batran cu barba alba, bland si imbunatatit.
Cum aflara de parinte, au venit cu mic, cu mare,
Toti in piata, dand navala, pentru binecuvantare.
Si s-au strans pe langa dansul, si barbati, dar si femei,
Incantati de-asa surpriza, ce venira peste ei.
Cand i-a intrebat batranul:
– Cum petreceti, oameni buni?
Incepura a se plange si cei mici, si cei batrani,
Mai intai ca n-au mancare; n-au o supa, n-au o ciorba;
Despre alte bunataturi, nici nu mai incape vorba.
Si ziceau, plangand cu lacrimi, ca, fiind lipsiti de hrana,
Vor muri de foame sigur, caci n-asteapta vreo pomana.
Cu rabdare, blandul staret, sta pe toti sa ii asculte
Si ii iscodea pe dansii, ca sa afle cat mai multe.
Dupa ce ii ascultara, cu o fata luminata,
Inteleptul staret zise catre gloata adunata:
– Inteleg a voastra scarba si tot ce va preocupa,
Ca n-aveti din ce sa faceti nici macar o biata supa¦
De aceea, va voi spune o reteta de-indata,
Care nu-i nici cunoscuta si nu e nici complicata.
Va voi divulga secretul unei supe de cinci stele,
Ce se poate lesne face, doar cu doua pietricele.
Daca vreti acum o proba, sa aduceti, oameni buni,
Un vas mare plin cu apa, ca sa-l punem pe carbuni.
Au adus in graba vasul, plin cu apa de fantana
Si-ncepur-a-i face focul, doritori de-o supa buna.
Dupa ce-ncepu sa fiarba apa-n clocot, in ceaun,
Staretul vari in apa doua pietre de pe drum.
– Bine-ar fi, grai batranul, cu o fata zambitoare,
Dac-am pune langa pietre, si un bulgare de sare¦
Ar iesi o supa extra, cum nu ati mancat vreodata,
Dar nu e nicio problema, buna e si nesarata.
Auzind aceasta Leana, isi aduse-aminte iute,
Ca mai are prin camara niste sare intr-o bute.
Si aduse-n graba sarea, care fu varata-n oala
De batranul nostru staret, fara multa osteneala.
– Bun-ar fi si o gulie, zise parintelul, iara,
Dar nu e, desigur, musai sa ii punem gulioara¦
Cum a auzit Maria, c-ar fi buna si-o gulie,
Si-a adus aminte-n graba, c-ar avea prin magazie.
N-a mai stat deloc pe ganduri; alerga de zor acasa
Si-o aduse, ca sa fie supa ceea delicioasa.
– Buni ar fi si vreo doi morcovi, ar iesi, cred, ideala,
Zise iar batranul nostru, invartind de zor in oala.
Si asa, isi amintira fiecare om in parte,
C-ar avea prin pod, prin curte, multe soiuri, dar uitate.
Astfel aparu in piata, langa oala clocotinda,
Patrunjel, orez si morcovi, oua, cas, malai, si urda.
Unu-aduse-o damigeana de vin rosu de butuc,
Altul carne de friptura, altul rodul unui nuc¦
Fiecare-aduse, iata, din firava lui stransura,
Ce-i ramase prin ograda, ce avea pe batatura.
Si-au intins o masa mare, si-au mancat pe saturate
Toata supa si friptura, pana-ntr-un tarziu de noapte.
Bucurosi ii multumira, si-i cazura la picioare,
Inteleptului calugar, pentru marea sarbatoare,
Pentru ca ii invatara o reteta fabuloasa
Si le-a divulgat secretul pentru supa delicioasa.
Dupa ce se linistira, toata gloata adunata,
Iarasi le grai batranul cu un glas blajin, de tata:
– Fratilor, oricand la masa, poti manca doar o gulie,
Doar un morcov, doar o ceapa, doar o mazare tarzie¦
Insa cand le ai pe toate laolalta stand pe masa,
Hrana ta va fi, desigur, mai bogata, mai gustoasa.
Iata dragii mei ce-nseamna ajutorul intre frati;
Veti fi deci hraniti mai bine, veti fi mai indestulati
Asta e reteta sfanta, care face sa apara
Din nimic, din piatra seaca, pentru toti, o supa rara¦
Tot asa-i si pentru suflet, daca vreti ca sa sporiti:
In unire, in iubire, intre voi sa va hraniti!
Ati vazut ca egoismul duce clar la saracie
Iar unirea, duce sigur la cereasca bogatie.
Si pleca batranul staret la ai sai, mai sus de munti
Si-i lasara jos pe oameni, lacrimand, dar folositi.
Haideti fratilor, chiar astazi sa o punem de o supa
Si sa ne hranim cu totii in iubire, dintr-o cupa.
Sursa : Pilde si povestiri ortodoxe cu talc
