Cea mai ucigatoare calcare de porunca este judecarea aproapelui

Urmatoarea usa a bucuriei este sa-L mananci si sa-L bei pe Domnul, adica Sfanta Impartasanie. Pentru ca nimeni nu se poate bucura daca e mort. N-am vazut un mort bucurandu-se. Sunt senini asa la fata, dar nu se bucura. Sufletul lor, probabil ca e viu si se bucura, dar trupul lor nu marturiseste asta pentru ca e mort. Nu ne putem bucura daca nu avem viata in noi, si nu avem viata in noi fara Dumnezeu! Nu avem viata in noi fara Mantuitorul in noi. Asa a zis: Cine nu Ma mananca pe Mine, nu are viata in el.. Și se mira bietii oamenii ca: Nu stiu de ce imi merge asa de rau¦, Nu stiu de ce ostenesc.¦ Unul din motive este ca nu avem Viata in noi! Veti spune poate, si veti avea dreptate, ca sunt unii care se impartasesc destul de des si, totusi, nu au viata in ei. De ce? Pentru ca n-o traiesc! Dumnezeu Isi da Viata dar noi putem sa n-o traim. Era o povestioara cu un calugar care se infuria foarte tare, avea patima maniei si s-a rugat cu durere la Domnul sa-l ajute sa biruiasca patima. Domnul i-a zis: Bine, iti dau harul Meu si ai sa te vindeci.. A iesit din biserica, unde se rugase, si s-a intalnit cu doi frati, cei mai buni, singurii care nu-l infuriasera niciodata. Și l-au infuriat, s-a infuriat mai tare decat oricand. Și s-a suparat pe Domnul si I-a reprosat: Ce-ai facut, Doamne, ai zis ca-mi dai harul Tau ca sa ma vindec si, ce a fost asta?. Și zice Domnul: Eu ti-am dat har mult si ti-am dat si ocazia ca sa-l folosesti. Ce-ai facut cu harul Meu?. Asadar, ispitele nu sunt decat ocazii ca sa folosim viata pe care ne-a dat-o Dumnezeu, puterea pe care ne-a dat-o Dumnezeu.

 

Alta usa prin care intram usor in Bucurie, este respectarea Poruncii: nu judecati! Toate Poruncile Domnului sunt usi ale Bucuriei Lui! De fapt asta-i Taina! Acum, eu nu voi vorbi despre toate, dar sa retinem: portile, usile bucuriei sunt Poruncile lui Dumnezeu. N-ai implinit o Porunca, n-ai intrat in Bucurie. Dumnezeu e atat de bun si de milostiv incat, acum, in vremurile din urma, ne primeste in Bucuria Lui de indata ce intredeschidem o usa! Dar, pana la urma tot trebuie sa le deschizi pe toate si sa intri Acolo unde inima ta doreste sa fie! Dar poti incepe de oriunde.

 

Sa fim numai atenti ca cea mai ucigatoare calcare de porunca este judecarea aproapelui. Va veti mira. Cum asa? Asta este cea mai ucigatoare? Ca doar n-o fi mai cumplita decat minciuna, furtul, uciderea de prunci! Și totusi da, pentru ca asa ne spune Domnul si pentru ca asa ne spune si constiinta noastra: sa zicem ca omul are o scuza in fata constiintei sale ca a injurat, ca a furat¦ Nu? Sa zicem ca are o scuza in neputintele firii cand are o izbucnire de manie. Dar, cand te legi de omul care nu ti-a facut nimic si-l judeci, ce scuza ai, ce nevoie te-a impins? Sa zicem ca omul cazut da de nevoi si unde nu sunt si zice: Mor de foame, daca fac toti copiii.. No, sa va uitati, sa vedeti ca mai satui sunt cei care au copii. Dar nu ne uitam¦ Dar sa zicem asa, ca mintea noastra, acolo, putina, nu intelege lucrul acesta si face, ucide prunci, pentru ca ii este frica sa nu moara de foame sau ca n-are cum sa-si creasca copiii. Dar cand il judeci pe cel de langa tine, care-ti e nevoia?! Cum vom raspunde noi pentru aceasta, pentru pacatele groaznice pe care le facem fara sa fim impinsi de nevoile firii? De unde vine aceasta pornire a noastra? De la o nevoie careia nu stim sa-i spunem pe nume: nevoia de a fi cineva, nevoia de a fi buni, de a fi frumosi, de a fi destepti. Și pentru ca pentru asta e nevoie sa te straduiesti, sa inveti sa te lupti cu ispitele, sa devii tu cel care esti tu, e mult mai usor sa devii bun facandu-l pe celalalt rau. Asadar, preocuparea asta a noastra de a-l micsora pe celalalt cu ceva, este, de fapt, preocuparea de a ma inalta pe mine. Și suntem atat de bolnavi din punctul asta de vedere, incat eu daca va spun acum despre o persoana cunoscuta, ceva minunat, o sa ziceti: Chiar asa?!. Apare imediat neputinta omului cazut de a accepta ca cineva poate fi mai bun ca el! Daca va spun ceva de rau despre o persoana despre care ati crezut numai bine pana acum, o sa ziceti: Da, da, da¦! Sa stii ca asa e! L-am vazut eu odata ca nu calca chiar bine. Nu m-asteptam, dar imi explic…. Maximum de compasiune se reduce la Nu ma asteptam!. Și credem tot, orice si pe oricine credem, cand e vorba de ceva rau, si nu credem pe nimeni, sa-mi dovedeasca, nu?, daca e vorba de ceva bun. Aceasta trebuie sa ne sperie!

 

Cum sa ajungem la bucurie in felul acesta? E imposibil. Daca suntem invidiosi, daca judecam pe aproapele, poarta bucuriei va fi inchisa in veci. Și e o poveste atat de trista, sa ma iertati ca v-o spun! Intr-un sat era un om foarte credincios. Se ducea la biserica si nu numai ca se ducea la biserica si canta lui Dumnezeu si se ruga, dar facea si fapte bune: a impodobit biserica, si sa stiti ca e o fapta buna. Facea vesminte pentru preoti, si sa stiti ca e o fapta buna! Vesmintele preotesti trebuie sa fie facute de dumneavoastra, nu de preoti, ca nici n-au bani! Dar, sa nu le faceti costume de mers la bal, ci din acelea cu care slujesc in biserica! Asadar, omul nostru facea multe fapte bune, dar avea un pacat, o patima: era invidios. Voia sa fie primul si nu suporta ca cineva sa aiba mai mult decat el. Și se ruga mult: sa aiba, sa aiba! Și, la un moment dat, vine ingerul la el si-i spune: Uite, m-a trimis Dumnezeu la tine si, pentru ravna ta pe care o ai si pentru toate cele bune, vrea sa te scape de patima asta de a avea mai mult decat altii. Și a zis Dumnezeu asa: ca-ti da tot ce vrei tu si orice cantitate vrei, cu o conditie: ca Ion, vecinul tau, sa aiba de doua ori mai mult. Ha?! Zice: tot, tot, tot?! Tot, tot, tot!, zice ingerul. Dar daca cer eu zece case?! Iti da zece case! Zece case?! Zece case! Și Ion o sa aiba douazeci? Da, douazeci! Dar boi, daca ii cer o suta de boi, imi da? Da, iti da. Și Ion sa aiba doua sute? Da, doua sute! Nu, nu, nu! Nu pot sa accept! Și, orice ar fi cerut, si oricat de mult, cand se gandea ca Ion o sa aiba de doua ori mai mult, nu putea! Lasa-ma trei zile sa ma mai gandesc, sa ma mai rog Și s-a rugat, a postit, s-a chinuit asa si a venit ingerul peste trei zile si zice: Ei, Vasile, te-ai gandit?. Da, zice Vasile! Și ce vrei sa-ti dea Domnul, intreaba ingerul? Sa-mi ia un ochi!

 

Radeti, dar ar trebui sa plangem, nu? Ar trebui sa plangem, da! Atunci, vedeti¦ cum sa fie bucurie?! Daca ochiul meu e indreptat catre aproapele: ce are, cat are, ce face, ce zice, n-am cum sa ma bucur. Pot sa am eu cea mai minunata stare din lume. Daca nu o pipai, daca nu o percep, daca nu dau Slava lui Dumnezeu, daca nu intru in bucuria Stapanului meu pe calea aceasta a implinirii poruncilor, nu am cum. Și ganditi-va ca de toate pacatele ne putem pocai, ne putem lepada, din toate ne putem indrepta! Nu e pacat care sa ne alunge de la bucurie, pentru ca nu e pacat pe care sa nu-l poata ierta Dumnezeu, pentru ca El e Dumnezeu de-adevaratelea! Dar daca eu nu pot, nu vreau sa biruiesc aceasta si nu aflu ca eu ajung la bucurie numai devenind ceea ce trebuie sa fiu eu si nu uitandu-ma la celalalt, cum sa ajung la bucurie? Nevoia mea de a fi grozav e reala, e sfanta, Dumnezeu m-a facut sa fiu grozav, dar grozav ca mine si ca Dumnezeu, nu ca Ion si ca Vasile! De exemplu, cineva drag mie mi-a zis: Ce-as vrea si eu sa fiu ca dumneavoastra!. Ei, ce spui tu acolo? Dumnezeu te-a facut sa fii ca El, dumnezeu, si tu vrei sa fii ca mine¦! Asta nu-i afacere! Eu sunt si baba si am asa niste neputinte ca daca mi le vezi, maine-poimaine n-o sa mai vrei sa fii ca mine si ramai fara model! Se poate! Fii ca Dumnezeu! Aceasta este chemarea noastra: sa fim ca Dumnezeu! Daca luam in serios ce spune Dumnezeu, n-o sa va vina sa credeti ce iese din noi. Și, Dumnezeu este Calea, poruncile Lui sunt Calea. Și are un Sfant care a fost praznuit astazi, ca eu mai stiu, de cand am plecat pe drum, nu mai stiu zilele, si nu mai stiu daca azi e maine sau ieri¦ Asa, ma gandeam la Sfantul Isaac Sirul. Azi a fost, nu? Ei, Sfantul Isaac are un cuvant, o rugaciune care zice: Doamne, Tu Care esti Calea, Adevarul, Cel ce duci pe fiecare la Tine, la desavarsirea Ta, Tu du-ma la Tine pe calea care pleaca din inima mea. E uimitor de adevarat! Nici o cale nu este adevarata daca nu porneste din inima mea, de acolo de unde ma si cheama Domnul! Nu putem fi bucurosi pe nici o cale, decat pe calea noastra care e chemata sa devina Calea Lui! Altfel nu vei reusi sa faci decat imitatii, sa te maimutaresti sau sa-ti pui tot felul de masti! Am apucat o vreme, imediat dupa 89, sa vad un cantaret din America, am uitat cum il cheama¦ Mi-aduc eu aminte! Ei, acela avea o palarie speciala si nise zulufi, carlionti, asa, in ochi! Da, da, Michael Jackson! Ei, maica, dupa ce a plecat Michael asta din tara, sute de adolescenti, baieti si fete, aveau palarie si zulufi ca el. Isi aflasera modelul, asemanarea! Mai ales fetele! Ca sa vedeti! Dar de ce sa mimam?! De ce alegem sa fim maimutele?! De ce ne luam modele umane?! Pentru ca ni se pare mai usor, si pentru ca alegem sa judecam. Da, da, noi si cand admiram un om, il judecam. Zic parintii: Sa lauzi, dar sa nu judeci! Eee, ia ganditi-va, cum sa faci sa lauzi fara sa judeci? Și cand admiram pe cineva, si cand dispretuim pe cineva, de fapt admiram ce e bun in noi si dispretuim ce e rau in noi si nu avem curajul sa ne uitam la noi si ne uitam la celalalt. Și cineva zicea, mi-a placut mult cuvantul acesta spus de un psiholog, cand arati pe cineva cu degetul, sa fii atent ca un deget e indreptat catre el, dar celelalte sunt catre tine si asta inseamna: el e mincinos, eu sunt de trei ori mai mincinos decat el, el e hot, eu sunt de trei ori mai hot!

 

N-am vedea, oameni buni, nimic bun si nimic rau, la nimeni, daca n-am cunoaste din experienta acel ceva! Cum mi-a si zis si mie cineva: Maica, vad ca te pricepi la toate. Cred ca le-ai si facut pe toate, nu?!. Ei, acum, sa ma iertati, le-am facut eu pe mai toate, da le traieste omul si prin compasiune, le mai invata si de la ceilalti si din carti¦ Și ne va fi de folos ce vedem, spre invatatura! Sa ne oprim, asadar, ori de cate ori vine gand de judecata si sa zicem: Aha! Ce vad eu acum la el, ce vad la ea, e al meu. E proiectia mea pe el, pe ea! E ochiul meu care nu e curat.. Știti cat ni se schimba viata cand acceptam ca suntem cum nu ne place noua sa fim?! N-avem cum sa devenim cum doreste inima noastra sa devina, daca nu vedem cum suntem! N-am cum! N-am cum sa fiu curata pe fata daca nu-mi vad petele! Nu pot. N-am cum! Iata de ce e pacat sa judecam si pierdem bucuria dupa care tanjim cand o facem!

 

Sursa: Monahia Siluana Vlad, Mestesugul bucuriei, Editura Doxologia, Iasi, 2009