Dumnezeu n-are pe nimeni de pierdut¦

Bucuria mea se bazeaza si pe credinta mea. Eu de exemplu, sunt foarte pozitiv in felul de a vedea lucrurile. Eu nu ma prea gandesc la pedepsele lui Dumnezeu, ci totdeauna ma gandesc la bunatatea lui Dumnezeu, la iubirea lui Dumnezeu. De aceea, sa stiti ca mie nu mi-e frica de faptul ca n-o sa ajung in rai. Nu! De ce nu mi-e frica? Nu ca fac bine niste lucruri care ma indreptatesc sa ajung in rai. Nu! Dar sunt sigur ca Dumnezeu n-are pe nimeni de pierdut.

 

Parintele Arsenie zicea ca Iubirea lui Dumnezeu fata de cel mai mare pacatos e mai mare decat iubirea celui mai mare sfant fata de Dumnezeu. Pai, daca eu ma silesc sa fac voia lui Dumnezeu, si Dumnezeu L-a dat pe Fiul Sau, cum zice Sfantul Apostol Pavel, pentru noi, oare nu ne va da toate impreuna cu El? (cf. Romani 8, 32). Deci, dupa ce ne-a dat ce-i mult, sa nu ne mai dea si ce-i putin? Nu cred lucrul acesta! Eu am mare incredere in bunatatea lui Dumnezeu. Nu ca asta ma indreptateste sa fac lucruri rele, ca doar Dumnezeu ma iarta¦ Niciodata nu ma gandesc la asa ceva, ci totdeauna ma gandesc ca Dumnezeu nu l-a putut crea pe om ca sa-l pedepseasca, sa-l chinuiasca si asa mai departe¦

 

Omul intr-adevar poate ajunge in iad, dar mai intai ajunge in iadul lui, in iadul pe care si-l face el, prin viata lui, prin pacatele lui, prin nepasarea lui, prin invartosarea lui. Da, in felul acesta ajunge in iad. Si daca ar fi in rai cu starea asta, tot in iad ar fi.

 

Asa ca fiecare dintre noi isi pregateste raiul sau iadul.

 

Parintele Teofil Paraian