Ce sunt vrajile si blestemele

Diavolul exista? Ce sint vrajile, blestemele, legarile si dezlegarile de care se teme atita lume? Auzim de preoti care fac rugaciuni de dezlegare, oare rugaciunile de exorcizare pe care le face Biserica mai sint actuale astazi? In ce masura un blestem sau o vraja facuta de cineva ne poate influenta soarta? Trebuie sa ne temem de vraji sau nu?

 

DIAVOLUL exista si o prima dovada a acestui fapt este raul din lume. Exista forme ale raului inimaginabile pentru o minte omeneasca. Violarea copiilor, tortura, inventarea avorturilor si a altor forme de asuprire si ucidere diabolica nu sint cu putinta sa se nasca intr-o minte de om fara amestecul diavolului. Cum poate un om sa taie un copil nevinovat pentru a-i vinde organele? Dar asta se intimpla in China, in India, in Taivvan si in alte tari unde exista multi oameni saraci si fara aparare. Am auzit de mii de ori intrebarea: de ce ingaduie Dumnezeu raul in lume? Faptul ca oameni care nu cred in existenta lui Dumnezeu ajung sa-L invinuiasca pe Dumnezeu de raul din lume si nu pe diavol este o buna dovada ca diavolul exista si are acces la mintea noastra.

 

Oamenii prin natura lor nu sint rai, dar ei se pot inrai prin conlucrarea cu diavolul. Gindul acesta nu doar ca este adevarat, dar el ne va ajuta sa nu-i judecam prea aspru pe oamenii care gresesc si sa pastram respectul pentru specia umana, chiar si atunci cind avem in fata un criminal sau un violator. Altminteri, privind la rautatea oamenilor, noi nu vom intelege niciodata de ce a venit Hristos in lume si cum de este posibila mintuirea.

 

Pe de alta parte, asa cum reiese din Scriptura, chiar din cazul Evei, diavolul nu poate interactiona cu noi fara acceptul nostru. Diavolul, fiind un izgonit, are nevoie de permisiune pentru a reintra in casa. Noi sintem casa in care diavolii pururea cauta sa intre si sa traiasca si, cind o gasesc curata, mai tare o rivnesc, cum a zis Hristos.

 

Satana nu s-a putut atinge de Iov, decit dupa ce si-a cerut voie de la Dumnezeu si nu a putut intra nici macar in porci, asa cum vedem in cazul vindecarii indracitului din Ghergheseni. Intrebarea logica pe care ne-o punem atunci cind citim istorisirea despre dracii care si-au cerut voie sa intre in porci este: daca in porci nu au putut intra fara permisiune, oare cine le-a permis sa intre in omul din Ghergheseni? In nici un caz nu Dumnezeu, pentru ca ni se spune clar ca Dumnezeu l-a izbavit pe om. Atunci cine? Raspunsul este unul singur: un alt om sau chiar mai multi oameni.

 

Deoarece omul este chip si asemanare a lui Dumnezeu, el este inzestrat cu puteri si posibilitati pe care nici o alta faptura nu le are. Caracteristica definitorie a omului este insusirea de a actiona liber. Deplina libertate este ceea ce il face pe om asemenea lui Dumnezeu. Insa libertatea nu ar fi fost deplina daca Dumnezeu nu i-ar fi conferit omului si puterea de a infaptui ceea ce doreste. Intelepciunea si priceperea omului se manifesta nu doar in lucrurile exterioare, pricepere prin care omul a ajuns sa zboare, sa coboare in adincuri, sa vada, cu ajutorul tehnologiilor, metalele pretioase si toate bogatiile pamintului, ci a capatat si puterea de a vedea lucrurile spirituale si chiar de a lega si dezlega pe pamint la fel ca in cer. Din aceasta ipostaza a deplinei libertati si autoritati in Univers, omul ajunge sa poata acredita faptele diavolului, iar diavolul, prin viclenia sa, il atrage pe om intr-un pact comun impotriva lui Dumnezeu si a altor oameni. Acreditarea diavolului de catre om cunoaste forme diverse, de la blesteme irationale pina la ritualuri avansate de invocare a puterii demonice si trimiterea ei asupra altor oameni. 

 

Formele avansate de Iu era re eu demonii se constituie in coduri de ritualuri pe care le numim vraji, ele fiind practicate de persoane rare actioneaza in singuratate sau in cadrul urne cult evoluat, construit pe o experienta indelungata de inchinare diavolului. Forme de inchinare diavolului si ritualuri morbide sint descrise atit in simta Scriptura., cit si m alte surse scrise provenind din diferite epoci si locuri. La multe popoare vrajile se practica la vedere pina azi. Folclorul romanilor, asa cum reiese din studiile etnografice, cit si din reminiscentele practicilor vrajitoresti despre care auzim, abunda si el in descrieri care confirma o consecutivitate a conlucrarii evaluate, constiente, a oamenilor cu diavolul pe acest pamint.

 

Atit Evangheliile, cit si cartea Faptele Apostolilor vorbesc despre demonizati. Hristos insusi savirseste mai multe izgoniri de draci si poarta discutii cu apostolii despre natura demonizurii si modul de izgonire a duhurilor rele. Asa aflam ca exista duhuri mai puternice si altele mai slabe, unele care se izgonesc mai usor si altele care se izgonesc mai greu. Dupa vindecarea tanarului chinuit de un demon surdomut, apostolii li intreaba nedumeriti pe Hristos de ce ei nu l-au putut scoate. In Faptele Apostolilor citim ca in Ierusalim erau sapte Frati care s-au apucat sa faca o exorcizare in numele lui Iisus, pe care il propovaduieste Pavel, doar ca diavolul le-a reprosat. Pe Iisus Il cunosc si pe Pavel il cunosc, dar voi cine sunteti? Si zicind acestea indracitul s-a napustit asupra lor si i-a doborit la pamint, incit abia s-au salvat fugind, goi si plini de rani (Fapte, capitolul 19). Din acest text datind din secolul I aflam ca exorcizarile erau o practica raspindita in Ierusalim, dar mai aflam un lucru foarte important, si anume ca nu oricine poate savirsi o exorcizare. Exorcistul nu doar ca poate esua in incercarea sa, dar poate sa-si atraga furia diavolilor asupra sa.

 

Cea mai autoritara si complexa sursa despre felul in care decurgea o exorcizare in biserica primelor secole este chiar rinduiaia de izgonire a duhurilor alcatuita de Sfintui Vasile cei Mare. Datind din secolul al IV-lea, acest set de rugaciuni face parte pina astazi din Corpul comun al rugaciunilor ortodoxie, regasindu-se in Molitfelnicul editat de Sfintul Sinod. Initial aceste rugaciuni de exorcizare faceau parte din Rinduiala Botezului, dar cu timpul molitfele Stintului Vasile au ajuns sa fie citite ca ritual separate ce se face asupra celor posedati de duhuri necurate. Botezul contemporan pastreaza un ritual prescurtat de exorcizare care sfirseste cu lepadarea de satana si scuiparea lui de trei ori. Exista si un alt set de rugaciiuni de exorcizare, la fel de autoritar, desi mai putin cunoscut si care apartine Sfintului Ioan Gura de Aur. Corelarea celor doua surse, provenite din aceeasi perioada istorica, ne ajuta sa identificam punctele comune si sa aflam mai multe despre modul in care se faceau vrajile. Rugaciunile de exorcizare provenite de la cei doi mari sfinti, cunoscuti in epoca pentru eruditia lor, nu doar ca sint un etalon al felului cum trebuie sa ne rugam, ci identifica si elementele concrete a ceea ce era la acea vreme un ritual vrajitoresc. Multe dintre aceste elemente se regasesc si astazi in arsenalul practicilor demonice, asa cum reiese din zvonurile populare raspindite de oameni care nicidecum nu sint experti in demonologie si vrajitorie, dar vehiculeaza informatii cunoscute acum mai bine de 1500 de ani.

 

Biserica este imparatia lui Dumnezeu in care diavolul nu are putere. Prin credinta si impartasirea de binecuvantarile lui Dumnezeu noi ne izbavim de atacurile brutale din partea demonilor. Atitudinea unui crestin fata de vraji si demoni este sa nu se teama, dar nici sa nu ia in deridere, stiind ca doar prin harul Domnului avem indrazneala asupra demonilor.

 

Trebuie sa stim ca, odata cu incetarea persecutarii credinciosilor in Rusia, oamenii au alergat nu doar la Biserica, ci au cautat sa readuca si multe forme de magie. Am putea spune ca astazi exista o fascinatie in fata vrajilor si a demonicului, manifestata prin recurgerea la serviciile vrajitorilor, cit si prin producerea unei adevarate industrii de carte si cinema avind ca subiect magia. Tema centrala in industria filmului si a cartii cu subiecte oculte este existenta unui demon bun care sufera de pe urma prejudecatilor oamenilor cu privire la demoni. Acest mesaj se regaseste si in literatura si desenele animate adresate copiilor sub cinci ani, in care draconul sau dracusorul explicit este personajul nedreptatit. Toate acestea fac parte din formele intelectuale prin care diavolul actioneaza asupra mintii si vointei umane.

 

Atacul la nivelul mintii este cea mai subtila si mai pretioasa forma de actionare a duhurilor necurate asupra noastra. Din acest punct de vedere, mintea umana nu are nici o clipa in care sa nu fie ispitita de diverse forme ale raului, iar daca se afla pe culmile virtutii, atunci e ispitita de slava desarta care este otrava demonilor pentru cei virtuosi. In pilda despre semintele credintei care cad pe pamint bun, pe piatra sau linga drum, Hristos spune urmatoarele cuvinte: Iar cea de linga drum sint cei care aud, apoi vine diavolul si ia cuvintul din inima lor, ca nu cumva, crezind, sa se mintuiasca” (Luca 8,12). Iata ca diavolul poate lua cuvintele bune din inima noastra, asa cum le-a luat in prima ispitire din inima Evei, de aceea Sfintii Parinti vorbesc de razboiul nevazut” sau lucrarea launtrica” pe care sintem datori sa le purtam. Raul oprit la nivel de gind nu se va materializa niciodata.

 

Orice om trebuie sa aiba un control riguros asupra felului in care isi foloseste darul vorbirii, asa incit sa scoata din obicei orice forma de blestem si invocare a fortelor rele, ca nu cumva diavolul sa gaseasca in aceasta o indreptatire de a savarsi raul asupra altor oameni si chiar asupra celui care blesteama. Daca cineva se simte impovarat de legaturi si obiceiuri rele, trebuie sa-si marturiseasca pacatele si sa ceara ajutorul Bisericii care, prin rugaciune si impartasire cu Sfintele Taine, poate sfarima orice blestem si orice legatura rea. Important e sa nu ne pierdem niciodata speranta si curajul, chiar daca ar fi sa colindam iadul intreg, stiind ca Hristos este atotputernic si atotbun.

 

Ieromonah Savatie Bastovoi

Dumnezeu povestit pe intelesul unei femei, Editura Cathisma