Privesc la mama
Privesc la mama. E batrana
si tanara nu sunt nici eu.
Tot ce facea usor odata,
acum ii pare atat de greu.
Vad ochii dragi plini de iubire,
privind la mine obositi.
Simt pasii ei, odata sprinteni,
Cum calca greu si osteniti.
Incerc ades sa-i prind eu bratul
si-n mersul ei s-o sprijinesc,
Caci stiu: sosi-va ora-n care,
pe drum neintors o s-o-nsotesc!
Neputincioasa-ntreaba adesea
despre nimic, despre ceva.
Raspunde-i fara sovaire,
Da-i tot ce vrea si n-o certa!
Si daca, totusi, nu-ntelege,
repeta iar¦ Nu te-ntrista!
Gandeste-te ce-aproape-i vremea
cand nu te va mai intreba!
Maria Demetriad, Privesc la mama
