Na, mai bate-o daca poti!

Intamplarea aceasta mi-a povestit-o un tanar.

 

Acesta avea un verisor care se casatorise cu o fata minunata si foarte inteleapta. Se intelegeau foarte bine si nimic nu umbrea fericirea lor. Nu-i mai retin numele, dar sa zicem ca-l cheama Nicolae.

 

Intr-una din zile, pe cand se afla la serviciu, colegii lui au inceput sa se laude cu faptele lor. Unul zicea: Eu, cand merg acasa, nevasta sta dreapta inaintea mea. Altul spunea: Eu, cand intru in casa si ma asez pe pat, copiii imi scot incaltarile, iar nevasta imi aduce mancare, fara a indrazni sa zica o vorba, stiind ce o asteapta. Fiecare se lauda cu asa-zisele fapte bune.

 

Auzind, Nicolae a zis: Mai fratilor, eu nu va inteleg! In casa mea exista atata liniste si pace, si de aceea eu nu ma cert niciodata cu nevasta si nu e nevoie sa o ating macar cu un deget. S-o crezi tu, i-au raspuns ei razand. Ia sa te duci un pic ametit si sa faci scandal, sa vezi cum iti pune castronul in cap!.

 

Continuand discutia pe tema asta, in cele din urma, l-au convins sa o incerce. Au hotarat sa se stropeasca cu un pic de bautura, ca sa miroase, iar apoi s-o faca pe suparatul. Zis si facut.

 

Ajungand acasa, intra si tranteste usa, clati-nandu-se. Fara sa zica nimic, se aseaza, fortandu-se sa para nervos. Mancarea era calda, ca de obi-cei, si asezata pe masa. El gusta si impinge far-furia la o parte, lasand sa-i cada mana cu zgomot pe masa. Sotia il priveste mirata si, apropiindu-se de el, ii zice cu blandete: Nicule, te rog sa-mi spui cine te-a suparat, sau, daca nu-ti place man-carea, iti fac imediat alta. Hai, linisteste-te si spune-mi cu ce pot sa te ajut! i-a zis ea manga-indu-l pe cap.

 

Atunci el nu a mai rezistat si a inceput sa zambeasca si a exclamat: Na, mai bate-o daca poti! si, imbratisand-o, i-a povestit toata istoria provocata de colegi.

 

Extras din Monah Pimen Vlad, Povestiri duhovnicesti, vol. I, Editura Axa, 2010