Folosul Paraclisului Maicii Domnului
Sotii Teodor si Sultana Petre din satul Crasani, Ialomita, au fost din tinerete credinciosi, buni, milostivi, nelipsiti de la biserica. Iata insa, cu randuiala lui Dumnezeu, se imbolnaveste greu femeia in vara anului 1950. Internata la Bucuresti in spital, supusa la cel mai bun tratament, boala se agrava, incat sfarsitul apropiat era inevitabil.
Avea o infectie grava la abdomen. Doctorii nu stiau ce medicament sa-i mai dea.
Vestea aceasta a indemnat pe sotul ei sa alerge la Manastirea Balaciu (Ialomita), unde, dealtfel, venea regulat.
– Parinte staret, imi moare sotia! spunea sotul plangand. Este aproape in coma. Nu stiu doctorii ce sa-i mai faca.
– Sa mergem, frate Teodor, in biserica cu totii, sa facem un paraclis la icoana Maicii Domnului si sa avem credinta, ca mult poate rugaciunea Maicii Domnului inaintea Prea Sfintei Treimi!
Au cazut cu totii in genunchi, au citit paraclisul cu lacrimi, au sarutat sfanta icoana si au cerut mila Maicii Domnului pentru cea bolnava. In acelasi ceas sotul a pornit apoi repede la spital, apasat de durere. Cum intra pe poarta spitalului brancovenesc, observa pe sotia sa plimbandu-se incet, pe sub umbra castanilor. Se simtea mai bine, chiar din ceasul cand au facut paraclisul Maicii Domnului.
Pe cand parintii se rugau la Manastirea Balaciu, doctorii au fost inspirati sa-i faca injectii cu penicilina amestecata cu streptomicina. Dupa prima injectie s-a simtit tot mai bine, pana s-a vindecat cu totul.
Femeia este astazi in viata, cu mila Domnului si ajutorul Maicii Domnului. De atunci paraclisul se face zilnic in casa lor.
Sursa: Istorioare duhovnicesti, Arhim. Ioaniche Balan, p. 119-120
