Nu uita sa-ti iubesti copiii!

Odata am auzit un psiholog, spunand un lucru extraordinar: Tineti-va de mana copilul de fiecare data cand aveti ocazia. Timpul trece neasteptat de repede incat nici nu-ti dai seama cand copilul nu-ti mai intinde manuta.

 

Tine minte ca tot ce faci in relatia cu copiii tai, ti se va intoarce insutit si chiar mai mult decat atat! Cand un copil este tratat cu incredere, neaparat va sti si el sa aiba incredere in alti oameni. Crescand in dragoste si grija, el va sti sa-ti daruiasca dragoste si afectiune cand va deveni matur.

Din pacate, maturii comit o sumedenie de greseli, mai ales cand sunt enervati sau total indiferenti. In astfel de momente, o fapta sau un cuvand nechibzuit pot frange sufletul copilului. In timp, insa, acestea se pot exterioriza prin urmari catastrofale.

 

Nici nu-ti imaginezi in ce masura ne suparam copiii de multe ori:

 

1. Atunci cand nu-i intelegem!

 

Și nici nu incercam macar sa o facem¦ Ma indragostisem prima data cand aveam 13 ani de un coleg de clasa. Era unul dintre cei mai destepti, dar si narcisisti si ingamfati baieti din clasa. In ochii mei era un ideal.

 

Din pacate sau din fericire, idealul meu nici macar nu-mi atragea atentia. Plangeam de necaz nopti la rand. Mama incerca sa ma linisteasca, dar totodata imi spunea lucruri absurde: Hai lasa ca oricum nu e ceva serios. Va trece un an si nici macar nu iti vei aminti de el!

 

Ea nu intelegea ca pe atunci, lipsita de experienta de viata, tineam mult la acel sentiment de dragoste. Nu constientiza ca la nivelul dezvoltarii mele emotionale de atunci, pentru mine era o traire foarte serioasa, pe care nu o puteam percepe altfel.

 

2. Atunci cand nu-i sustinem!

 

Odata, pe cand era micut, Enrico Caruso a venit acasa in lacrimi. Mamico, profesorul meu de canto mi-a spus ca vocea mea seamana cu un suierat de vant intr-o teava de scurgere! In replica, inteleapta mama i-a spus: Nu asculta pe nimeni, feciorasule! Tu ai cea mai frumoasa voce de pe pamant! Eu stiu asta. Eu asa aud .

Greu de imaginat ca lumea ar fi pierdut aceasta voce unica doar daca mama lui nu l-ar fi sustinut la momentul potrivit. Incurajeaza-ti mereu copiii! Motiveaza-i! Copiii vor prinde aripi cand le vei spune cuvinte de genul Tu poti¦ vei reusi.

 

3. Cand ii comparam cu alti copii

 

Uite ce bravo e copilul cela! Cuminte, educat! Tu insa te comporti ca un purcelus! Cunoscute fraze, nu-i asa?

Și iata inca o situatie¦ Aproape toti copiii din clasa au luat note proaste la o lucrare la matematica. Profesorul anunta parintii unui copil ca fiul lor a fost apreciat cu nota 9, si ca doar cativa elevi au luat 10. In loc sa auda lauda in adresa copilului care a fost apreciat cu nota 9, parintii o dau in bara: Vezi, Maria si Ion au luat 10. Oare nu ai putut si tu asa?

 

Incercarea de a explica faptul ca a fost o lucrare foarte complicata si ca majoritatea copiilor au fost apreciati cu note sub nivel, nu a insemnat nimic. Și ce-mi pasa ca altii au luat nota doi? Nu ma intereseaza altii, ci tu.

 

Nu prea are rost sa spunem ca putini copii vor percepe o astfel de abordare ca pe un imbold pentru a deveni mai buni. Pentru majoritatea copiilor, o astfel de atitudine din partea parintilor este un iceberg de care se sparg toate dorintele, motivatia si increderea fata de parinti.

 

4. Cand ii luam in deradere

 

Eu, mama si surioara mai mica am intrat intr-un magazin de langa casa. Aveam 13 ani, tocmai suferisem de varicela si pe fata mai aveam pete de unsori. Deoarece m-am imbolnavit de varicela mai tarziu decat alti copii, ma simteam extrem de incomod cu fata colorata. Imi era rusine sa ma vad cu colegii de clasa. Aveam impresia ca toti vor rade de mine.

 

Iata ca trecand pe langa rafturile din magazine, aud vanzatoarele sosotindu-se si chicotind: Uite ce frumusete de fata a intrat pe la noi! Poate ca astfel doreau sa ma incurajeze, dar nu aveam 5 ani si imi dadeam bine seama ca nu aratam prea bine. Și cel mai rau e ca atunci am vazut-o pe mama zambind. Imi venea s-o iau la sanatoasa. O saptamana nu am mai iesit din casa de frica sa nu fiu luata in deradere de colegi. Și totusi, cea mai mare lovitura mi-a fost aplicata de cei maturi.

 

5. Ii suparam cu cuvinte si fapte nechibzuite

 

In clasa a noua ma consideram deja o domnisoara destul de matura si desgur, independenta. Intr-o seara lunga de iarna, tata tot incerca sa-mi explice o teorema la geometrie, insa capul meu refuza cu incapatinare sa gandeasca. Atunci tata nu a rezistat si mi-a lipit una¦ peste fund.

 

Nu mi-a fost dureros fizic, dar ma simteam jignita. Mult timp nu am mai vrut sa vorbesc cu el. Normal ca tatal meu asa si nu a inteles ce anume m-a suparat atat de mult.

 

6. Atunci cand strigam la ei, ne maniem si ne pierdem cumpatul

 

Imi aduc aminte de un caz petrecut la maternitate. Vecina mea, probabil lipsita total de instinct si dragoste materna, a inceput sa tipe si sa-si scuture copilul abia nascut, care plangea in continuu: Ei si ce mai vrei, oare?! M-am ingrozit gandindu-ma la viitorul acestui nevinovat ghemotoc de om.

 

7. Cand ii ignoram

 

E absolut impardonabil cand un parinte isi determina copiii sa caute raspunsuri la intrebari, sfaturi, ajutor si sprijin in afara familiei. Ulterior, copiii pur si simplu pierd legatura cu parintii. In astfel de cazuri, asemenea parinti nu ar mai trebui sa se intrebe de ce odraslele lor ii cauta atat de rar, nu le vorbesc despre viata lor si nici macar nu se mai intereseaza de ei.

 

Un savant japonez a facut un experiment curios. A plantat in trei ghiveciuri diferite cate o seminta de floare. In fiecare dimineata el se apropia de prima planta, o saluta, o incuraja si ii spunea vorbe frumoase. Apropiindu-se de cea de a doua planta, el striga si o injura, iar pe langa a treia trecea pur si simplu ignorand-o.

 

Peste cateva luni, experimentul a dat rezultate. Floarea din primul ghiveci a crescut masiv, extinzandu-se pe jumatate de pervaz. Cea de a doua, aproape ca s-a uscat, abia mai dand semne de viata. A treia planta pur si simplu s-a ofilit.

Tine minte, copiii sunt aidoma florilor, iar maturii culeg ceea ce seamana¦

 

ȘI INCÄ‚ CEVA¦.

 

Acum rupe-ti ochii de la monitor. Concentreaza-te asupra imaginii copilului tau. Poate ca acum el e un bebelus dulceag, care iti zambeste larg incat sufletul ti se umple de caldura. Copilul te iubeste neconditionat, nepasandu-i ce dispozitie ai sau ce cadouri ii faci. Totul inca e inainte si mai ai timp sa-i devii cel mai bun amic fiulului sau fiicei tale.

 

Poate fi si un copil mai maricel, care deja tinde spre libertate si care fiind naiv se crede matur. Ai grija sa nu-ti pierzi copilul anume in acest moment. Nu pierde legatura cu el. Inca nu e tarziu sa constientizezi erorile comise si sa le corectezi, devenindu-i cel mai apropiat om copilului tau.

 

Sau poate copilul tau e un om matur deja. Și in pofida tuturor momentelor care au marcat relatia voastra, el iti va ramane in memorie ca acel ghem de fericire cu manute moi si zambet sincer. Și il vei iubi la fel chiar si atunci cand parul ii va fi carunt si va avea propriii sai copii.

 

Tine minte ce-ti spun si nu uita, sa-ti iubesti copiii!

 

Sursa, eustiu.com