Mosul desteptat din morti
O femeie credincioasa din judetul Valcea ne marturiseste un lucru adevarat, ca acesta: in satul meu traiau pana nu demult doi batrani.
Sotul era milostiv si foarte credincios; sotia, matusa Veta, era insa foarte zgarcita. Mereu o sfatuia el sa fie mai deschisa la suflet, dar in zadar. Odata a avut niste lucratori la camp.
– Taie cocosul, a zis batranul, si fa mancare, ca avem oameni multi la masa!
Matusa Veta a taiat insa un pui mic si n-a ajuns la mancare.
Iaca, moare batranul! Pe cand sotia il plangea langa sicriu, deodata el ofteaza adanc, se desteapta din morti si fara sa se miste din sicriu, incepe a vorbi. Batrana, foarte speriata, da sa fuga.
– Veto, nu fugi, zice el, ca eu pentru tine am venit. Vino mai aproape sa-ti spun ceva, ca plec iar de unde am venit. Tu sa nu ma plangi pe mine, ca eu acolo unde sunt, sunt bine! Insa tu, daca o sa fii tot asa zgarcita, ai sa ajungi la rau. Ti-aduci aminte cu cocosul¦
Deci sa faci milostenie, ca altfel o sa fie rau de tine. Apoi indata batranul a adormit din nou si a fost inmormantat cu multa lume.
Din Arhimandrit Ioanichie Balan, Istorioare duhovnicesti, Editura Manastirea Sihastria, 2004, p. 102-103
