Ce sunt Acatistele si ce trebuie sa stim despre ele
Foarte multi credinciosi nu inteleg intotdeauna la ce se refera cuvantul Acatist, confundand slujba in sine a Acatistului cu unele pomelnice cu cereri speciale pe care ei le alcatuiesc, insirand in continutul lor nevoile vietii lor personale.
Prin cuvantul Acatist se intelege in primul rand slujba liturgica alcatuita de Biserica intru cinstirea unui sfant, aducandu-i acestuia lauda pentru viata sa minunata si pentru minunile pe care le lucreaza in viata credinciosilor. Slujba Acatistului unui sfant se citeste de regula in ziua praznuirii sale, fie dimineata, inaintea savarsirii Sfintei Liturghii, fie seara, dupa slujba Vecerniei. Pe langa Acatistele inchinate sfintilor, avem si Acatiste inchinate Mantuitorului sau Maicii Domnului.
Cuvantul Acatist inseamna a sta in picioare, fiind opusul cuvantului Catisma, care indica faptul ca, in timpul citirii ei, credinciosii stau jos. Asa de pilda, in timpul citirii Catismelor din cadrul slujbei Vecerniei sau a Utreniei, credinciosii pot sa stea jos in strani. Spre deosebire de Catisme, in timpul slujbei Acatistului se sta in picioare, sau chiar in genunchi, aratand prin aceasta evlavia, dragostea si rugaciunea noastra staruitoare fata de sfantul pe care-l praznuim.
Unii credinciosi, dupa cum spuneam, numesc Acatiste si pomelnicele speciale pe care ei le trimit la Sfantul Altar, pentru a fi citite dupa slujba Acatistului. In aceste pomelnice ei scriu atat numele lor, cat si multe dintre problemele cu care se confrunta, de cele mai multe ori in formule total nepotrivite, avand pretentia ca preotul sa citeasca cu voce tare intreg textul inscris in acest pomelnic.
Desigur ca pomelnicele isi au rostul si importanta lor, ele fiind citite fie in taina, fie cu voce tare de catre preot. Insa a avea pretentia ca preotul sa citeasca la slujba, chiar cu voce tare, pe langa nume si problemele cu care credinciosii se confrunta, si cererile alcatuite de fiecare dupa bunul sau plac, multe dintre ele fiind neintemeiate sau lipsite de buna cuviinta, este o exagerare.
Cel mai potrivit ar fi sa adaugam, eventual, la pomelnicul cu numele noastre formule precum Multumim pentru tot ajutorul primit de la Dumnezeu si ne rugam pentru iertarea pacatelor, dobandirea celor de trebuinta vietii, ajutor si mantuire.
Biserica face rugaciuni si cereri pentru toti oamenii si pentru toate trebuintele vietii credinciosilor ei. A solicita insa implinirea intocmai de catre Dumnezeu strict a vointei noastre, care de cele mai multe ori nici macar nu este in acord cu vointa lui Dumnezeu, vadeste superficialitate si chiar necredinta.
Daca exista situatii sau nevoi speciale in viata credinciosilor, ele pot fi trecute in pomelnicul personal trimis la Sfantul Altar, insa aceste probleme cu care credinciosul se confrunta vor fi citite in taina de catre preot, acesta mijlocind inaintea lui Dumnezeu implinirea celor ce ne sunt de folos in lucrarea mantuirii.
Asadar, Acatistul se refera in primul rand la o slujba speciala de lauda, alcatuita intru cinstirea Mantuitorului Hristos, a Maicii Domnului sau a unui sfant si abia dupa aceea la pomelnicele in care sunt insirate toate nevoile si trebuintele vietii noastre personale.
Sursa Ziarul Lumina
