Sa ne rugam la ingerul pazitor!

Parintilor, am fost, iertati-ma ca va spun, mi-e frica sa spun in pustie, ca eram destul de slab. Doamne, zic, sunt aici din ascultare! Nu sunt dintr-o mare vitejie! Si rezistam cu asta. Ca nu era de gluma cu dracul! Si a venit o ispita mare pe capul meu. O ispita pe care nu puteam sa o accept cu nici un chip.

 

Nu-mi ceda in nici un chip, dar nici eu nu-i cedam in nici un chip! Foarte chinuitor! Nu va dati seama ce inseamna chinurile pustiei! Si am zis. Am zis ca un copil: Daca ma rog la Sfantul Gheorghe, Sfantul Gheorghe cine stie pe unde o fi? Il roaga altii! Tot eu am zis: Ia sa ma rog la ingerul pazitor, care este cu mine de la botez! Si am trecut imediat la rugaciune: Sfinte ingere pazitor¦!

 

Parintilor! Va rog sa ma credeti! Atat de imediat, de observat, de total, m-a eliberat de toata ispita! A fugit! M-a eliberat ingerul pazitor! Si atunci mi-am luat o fagaduinta: sa desenez ingeri pazitori si sa scriu Canonul ingerului pazitor. Am ramas cu mare evlavie la ingerul pazitor.

 

Eu nu v-as dori vreodata sa ajungeti sa cunoasteti pe dracul! Dar nu va temeti! Ca daca nu va are la mana cu ceva slabiciuni nu va face nimic; nu are unde sa se bage, sa se strecoare. Daca vede ca esti fricos, intra mai mult si te sperie. Totusi, el este un tolerat, nu este o putere! Nu va temeti cu nici un chip!

 

Din Ne vorbeste Parintele Arsenie, ed. a 2-a, vol. 2, Editura Manastirea Sihastria, 2010, p. 126-127