Iti multumesc, Xeniuska! (o minune recenta a sfintei Xenia)
 Cat e de intuneric, macar daca ar aparea luna. Se aude ceva. Sper ca e o masina. Daca ar vrea sa se opreasca. Batranica a ridicat mana in sus si a strigat:
 Opriti-va, va rog sa va opriti!
Tanarul care conducea masina, a privit-o cu dispret pe batrana si nici nu s-a gandit sa se opreasca. Singura in intuneric, dintr-o parte si din alta a drumului se vede doar padurea. Poate sa se intoarca in sat? Dar cum sa te intorci? Nepotelul sta culcat in pat, si cu lacrimi in ochi i se adresaeza mamei: Mamico, ma doare, tare ma doare,  sopteste el cu buzele care intre timp s-au invenitit.  Ajuta-ma, mamico!
Trebuie sa mearga inainte. In oraselul care nu e prea departe este un spital. Nu a ramas prea mult, probabil sunt inca vreo 15 kilometri. Trebuie sa mearga inainte, copilul are inima bolnava si poate sa nu supravietuiasca acestei noti.
Iar in casuta de la martinea satului au ramas mama si fiul.
 Vanecica, te simti mai bine?
 Nu mamico! Ma doare, ma doare si mi-i frica sa ma misc. Mamico, de ce te-ai orit si nu te mai rogi. Roaga-te, cere-i Lui, sa ma simt macar putin mai bine.
Copilul a inchis ochii. Se pare ca incearca sa-si aduca aminte ceva foarte important.
– Mamico, iti aduci aminte cand am fost la cimitir. Atunci mai multi porumbei s-au asezat chiar pe tine, iar eu nu intelegeam cum se tin pe tine, caci se adunase foarte multi¦Eram atunci inca foarte mic. Priveam porumbeii si radeam, iar tu plangeai, desi mie mi-ai spus ca sunt lacrimi de bucurie. Mi-ai spus atunci ca am venit la Xeniuska si ca ea ne va indeplini orice rugaminte. Ea o sa o ajute pe bunica?
– Cum numai am putut sa uitam de bunica! Oare cum se simtea ea, caci e batrana si bolnava. Hai sa ne rugam impreuna pentru bunica: ca nici un om rau sa nu i se intalneaca in cale, ca nici o fiara salbatica sa nu o atinga si ca ea cu bine sa ajunga la spital. Nu plange, Vanecica, mai rabda, te rog, totul va fi bine: Xeniuska ne va ajuta!
Copilul, incercand sa depaseasca propria suferinta incepe sa sopteasca: Maica Xenia, ajut-o pe bunica! Te rog, ajut-o!
Dintr-o data, buzele incep sa-i tremure si printre lacrimi spune:
– Mamico, de ce am lasat-o sa plece de una singura?! Dar daca se va simti rau? Sau daca o ataca vreun lup? Mai bine sa ma simt eu rau, mai bine chiar sa mor, decat sa se intample ceva cu bunica!
Vanea incearca sa se ridice din pat, dar o durere puternica il obliga sa se culce inapoi. Incepe din nou sa ceara cu o voce slaba: Maica, maica, ajut-o ¦ Xeniuska ajuta-ne ¦ roaga-l pe Dumnezeu pentru noi ¦
Mama, abia retinandu-si lacrimile a continuat sa se roage. Cuvintele pe care le soptea Vanea deveneau tot mai nedeslusite. Apoi nu se mai auzise nimic: nici un sunet, nici un geamat ¦
– Vanecica!
Femeia a cazut in genunchi langa pat, dar de parca ii era frica sa priveasca copilul. In cele din urma, cu inima stransa de durere, l-a privit si cu usurare a soptit: Salva Tie Doamne! Iti multumesc, Xeniuska! Obrajii copilului s-au imbujorat putin de tot, iar fata sa se luminase dupa orele de suferinta ¦
Mama asa si a adormit in genunchi, sprijinindu-si fruntea de manuta baiatului. Se linistise si ea nu doar pentru Vanea, dar si pentru bunica: Xiusenika o va ajuta ¦
– Mama! Mama! Bate cineva la usa!, s-a auzit glasul vesel al lui Vanea., O sa deschid eu!
Pustiul a sarit din pat si a vrut sa fuga spre usa, dar mama l-a oprit, grabindu-se spre usa ¦
Dupa ce medicul a examinat copilul si nu a depistat vreun semn ca copilul ar fi grav bolnav, a vrut inital sa se indigneze ca a fost chemat de urgenta pentru un copil sanatos. Dar apoi a privit spre mama palida a copilului si si-a adus aminte de ochii bunicii, cand aceasta a intrat in cabinetul sau, doar nu putea o femeie in varsta sa mearga in zadar pe jos aproape patru ore de-a lungul padurii intunecate
Dupa aceasta noapte de neuitat, Vanea a inceput sa se simta mult mai bine. Nu s-a mai plans pe prezenta durerilor de inima. Iar la un control care a urmat, Vanea, spre surprinderea medicilor si bucuria familiei, a fost gasit perfect sanatos.
Iti multumesc, Xeniuska!
