Cum sa facem sa nu devina mersul la Biserica o rutina?
Cum sa facem sa nu devina mersul la Biserica o rutina? Cum sa redobandim fiorul necesar participarii la Sfanta Liturghie?
Uite, asta e o intrebare de baraj! Nu stiu cum e¦ M-am temut si eu ca ma voi rutina, dar sa dau slava lui Dumnezeu ca n-am ajuns inca acolo. Daca as fi trecut prin asta, v-as fi spus. M-am rutinat cu privire la orice, dar nu la Liturghie. Cu mana pe inima va spun, bucurie mai mare ca acolo  si cand adormeam in picioare ca era prea de dimineata Liturghia la capela, nu am trait nicaieri! Probabil ca trebuie sa pierdeti ceva ca sa aveti fiorul redobandirii acelui ceva. La Liturghie sa stiti ca in niciun caz nu se merge in pijama. Da? Adica nu cum te scoli din pat, hodoronc-trosc, in Liturghie. N-am inteles nimic, parinte, din Liturghia de astazi. Duduta a stat pana seara tarziu si s-a uitat la MTV, ca a fost un spectacol special de nu stiu unde transmis.
La Liturghie nu te duci calare pe cal alb. La Liturghie te duci pe jos, cu painica si cu vinisorul, cu lumanarea, cu pomelnicul sau cu saracia ta, daca nu. Te poti duce sarac: Doamne, primeste saracia mea si fa-o Tu bogatie! Care-i problema? Ce, crezi ca nu-i primeste Hristos pe aia cu gauri in talpa? Numai noi stim ca aveam un episcop care slujea la altar si avea niste gauri in talpa teribile si niciunul nu ne rusinam sa spunem ca primim de la el Impartasania. Si il iubim si acum ca pe ochii din cap. De ce? Tocmai pentru ca avea gauri in talpa! Si, daca noi il iubim asa, va dati seama ce mult il iubeste Dumnezeu?!
Eu raman uimit de fiecare data cand cineva crede ca la Biserica trebuie sa mearga numai in costum, camasa alba si cravata neagra. Firesc, asa ar trebui sa mergem, dar sa stiti ca primeste Hristos si latosi, nu-i o problema! Ii primeste si pe blugari! Nicio problema! Dar e grav cand acesti oameni, mergand in Biserica, tot in blugi raman si a cincea, a sasea, a saptea, a zecea oara. Si tot latosi si nespalati, si a mia oara. Acolo e gravitatea problemei!
Am mai povestit si altadata: eram, candva, la Turceni, in sudul tarii, pe Valea Jiului, unde, in dimineata Invierii, este obiceiul ca parintele sa ciocneasca oua cu toti din parohie. Si, la un moment dat, a venit un tanar, care a ciocnit cu mine si care a ramas destul de socat vazand ca eu ii inapoiez oul dupa ce ciocnesc. Ei bine, tanarul acesta tocmai trecea dinspre iconostas, prin dreptul Sfintei Mese, sa ia cotitura si sa-si ia Pastile cum iau ei, cu un linguroi. Fac aici o paranteza si ma folosesc de prilej sa va spun ceva important: acolo, si nu doar acolo, oamenii confunda uneori Pastile chiar cu Impartasania.
Fiti atenti: painea binecuvantata in noaptea de Pasti nu este Euharistie! Nu va mintiti! Inchidem paranteza si ne intoarcem la tanarul despre care va vorbeam, care era insotit de o gasca de latosi, carora le zice: Bai, ce as trage o bere! Dar nu mai avem bani¦ Cand au ajuns in dreptul meu, am bagat mana in buzunar si am zis: Ia, te rog frumos, banii astia, sa te duci cu baietii la o bere de dragul meu si de dragul lui Hristos Care a inviat! Mergeti si beti o bere. Ä‚ia se uitau la mine¦ Parinte, faceti misto de noi! Deloc! Du-te si bea o bere, daca asta ti-a trecut prin cap in noaptea de Inviere. Bun, a plecat, n-a mai zis nimic. A dat el sa-mi dea banii inapoi, dar i-am zis: Nu! Ce-am hotarat, asa faci! Ceilalti din biserica, hahaha, erau cu ochii ca melcul pe el.
Pe la sapte si jumatate, opt, asa, eram frant, knock-out tehnic, ca acolo trebuie sa pazesti traditia, oricat ai fi de obosit, asa e ritul, asa faci. Si apare un tip. Costum, cravata, aranjat. Ciocneste cu mine, dau sa-i dau Paste. Si zice: Parinte, Paste nu-mi dati! Ca am luat azi dimineata ca un porc. Dati-mi o mana sa v-o strang, ca un om. Era acelasi om care de dimineata fusese in starea in care fusese. Mai, berea sa-l fi trezit la realitate!? Sigur ca nu trebuie acum sa asteptati butoaie cu bere la iesirea din Biserica, dar nici nu va sfiiti sa intelegeti ca Hristos poate vorbi in te miri ce fel, pentru ca omul acela sa nu se mai piarda. De aceea, mergeti la Biserica asteptand sa vi se intample minuni. Iar minune nu este ca Dumnezeu sa faca voia voastra, ci ca voi sa invatati sa faceti voia lui Dumnezeu!
Din Preot Conf. Dr. Constantin Necula, Crestinism de vacanta, Editura Agnos, Sibiu, 2011, p. 207-211
