Asa sa va certati, fratilor!
In Saptamana Patimilor, doi soti si-au impartit treburile casnice, altfel incat sa termine cat mai repede curatenia. Stabilisera ca trebuiau sa termine inainte de Miercurea Mare, ca sa aiba cat mai mult timp pentru cele duhovnicesti. Daca terminau, pana la Pasti mai aveau de facut numai mancare. Le ramanea destul timp sa se ocupe de cele duhovnicesti.
Sotia si-a terminat partea ei de treaba. Pana sa plece la denie, s-a gandit sa bata covoarele. Sotul intarziase acasa, fiind retinut la serviciu. Cand a venit, a vazut-o pe sotie in fata blocului batand covoarele.
– Ce faci aici, de ce faci tu treaba mea? Ma schimb si vin eu sa le bat. Nu trebuia sa faci si treaba asta.
– Nu, du-te sus si mananca, ma descurc si singura. Ce, pana sa ma marit nu tot eu le bateam? Ca tata nu mai avea putere.
– Opreste-te, ca ma superi, asta e treaba mea. Tu ai muncit destul.
Inainte de a pleca la biserica, parintele lor duhovnic, care le era vecin, a vazut scena de pe balcon. Le-a spus:
– Asa sa va certati, fratilor, si nu altfel. Fiecare sa vrea sa il ajute pe celalalt cat mai mult. Si certurile astea vor avea plata de la Dumnezeu.
Din Patericul Mirenilor, Pilde pentru secolul XXI, Editat de Editura Egumenita. Galati. 2004
