Asa te vrea Dumnezeu, despre rabdarea in suferinta
Haideti sa va povestesc una ca doar toti sunteti ca si copii mei. Am la picior o rana grea, o am de vreo cincisprezece ani. Am incercat tot soiul de medicamente, cred ca n-a ramas nici unul singur pe care sa nu-l fi luat. Degeaba. Acum, ca deja sunt inaintat in varsta, lucrurile s-au irautatit si mai mult, chinul meu a devenit si mai mare.
Dar nu ma pot urni din pat. Si-i tare greu, ca te tot invarti cand la dreapta, cand la stanga. Rana ma doare, ustura, oasele iti amortesc¦Dar eu rabd, rabd, rabd¦Desi in trecut ma mai cuprindea si deznadejdea, care-i gustul iadului, gustul gheenei.
Cu toata durerea si deznadejdea in care ma gaseam, nu m-am plans nicidata celor din jur. Intr-o zi am auzit de nu stiu unde un glas suav, care mi-a spus: Asa te vrea Dumnezeu. Am rasuflat adanc, usurat, si mi-am spus si eu: Minunat! daca asa ma vrea Dumnezeu, Slava Lui; dar sa-mi dea si putina rabdare, ca simt ca ma sfarsesc¦
Intr-o zi ma ridic mahnit pana la candela pe care o tin aprinsa sub icoana Maicii Domnului. chiar si candela Maicii Domnului e facatoare de minuni¦Iau o bucata de vata, imi ung rana. Atata bine mi-a facut, cat nici nu pot spune¦Acoperamantul Maicii Domnului e nespus de puternicm chiar daca noi nu-l putem vedea cu ochii trupesti. Nu numai ca mi-a pierit toata durerea, dar si m-a cuprins o bucurie negraita, pentru faptul ca Dumnzeu, in marea lui milostivire, binevoise sa-mi dea aceasta rana la picior. Nu incetam sa da Slava lui Dumnezeu pentru aceasta rana: De unde atata milostivire fata de mine, nevrednicul, Doamne? Ce ai vazut la un pacatos ca mine, de mi-ai daruit atata iubire? spuneam neincetat¦
Asta-i singura cale, rabdrea in suferinta. Nu pricepeam cat de bune sunt durerile, mahnirile, suferintele, chinurile ca stie Dumnezeu de ce ni le da. De fapt, ni le da ca sa ne apropiem mai mult de El.
De aceea, sa nu deznadajduiasca nimeni, niciodata, oricat de mare ar fi necazul pe care-l patimim. Caci nu cunoaste voia lui Dumnezeu. Voia lui nu e intotdeauna dulce, e si amara cateodata. Amara, cum a fost si crucea. Si totusi, prin cruce ne-a venit si Invierea.
Extras din Profetii si marturii crestine pentru vremea de acum, Ed. Cartea Ortodoxa, Alexandria 2008, p. 388
