Asta-i parintele meu¦il ascult si vreau sa ajung cu el la sfirsitul vietii
Iti faci din duhovnicul tau un Gheron Iosif si peste jumatate de an spui ca asta-i un nebun care mi-a stricat viata! si pleci in alta parte.
Nu-i mai bine sa spui ca asta-i parintele meu din Copsa Mica, il iubesc, il ascult si vreau sa ajung cu el la sfirsitul vietii?
Sa nu primim nici idealizarile astea pe care le avem in euforia noastra: Vai, ce barba are parintele!, Vai, ce tras la fata!, Vai, cum tace parintele!, Vai, da parintele cum mi-a zis, s-a si intimplat! Sa nu facem asta, pentru ca diavolul ne poate pregati o umflatura din asta ca, dupa aceea, sa ne faca praf, descoperindu-ne neputintele lui. Aceasta este un pericol atit pentru ucenic, cit si pentru duhovnic. Poate din aceasta cauza parintele Selafiil nu suporta cind cineva vorbea cu el ca si cu un harismatic, lucru care se zice si de Macarie cel Mare. Parintelui Selafiil nu-i placea nici sa dea porunci si nici macar canoane la Spovedanie, ci doar sugestii pe care le facea cu o adinca smerenie. Parintele Rafail Noica mi-a povestit ca parintele Sofronie era la fel.
La unul dintre sfintii egipteni, parca la Sfintul Sisoe cel Mare, venise un uce nic sa intre in ascultare si parintele il intreaba: Fiule, cum ma vezi pe mine? Ca pe-un inger, avvo! Mai trece citava vreme, il cheama iarasi sfintul si-i zice: Dar acum cum ma vezi, fiule? Ca pe-un drac, avvo! Asa ca, stiind toate aceste riscuri, cu dragoste, asa cum asculta copilul de tatal sau, sa ascultam si noi. Copilul se mai smiorcaie, mai primeste doua palme la fund, dar vine a doua zi tot la tatal sau, fara scrisniri si incrincenari prea mari, ca suntem grozavi si suntem sfinti. Si asa cum se poarta copiii cu parintii lor, asa sa ne purtam si noi cu parintii nostri duhovnicesti: cu dragoste. Parinte, asta pot, ascultarea asta nu e buna, parinte! Ba e buna! Daca avem dragoste, toate sunt bune!
Acestea le gasiti si prin Paterice, si in Vietile Sfintilor, si asa simtim si noi ca este. Asa vom scapa de impotrivirile astea dracesti pe care le avem uneori fata de duhovnic, ca este asa, ca nu mi-a zis bine. Du-te si zi-i: Parinte, da’ mi-e greu sa fac asta. Si hai sa terminam cu copilariile astea, de a umbla bosumflati ucenicii asupra duhovnicilor si duhovnicii asupra ucenicilor. Pentru ca asa ne-a zis Hristos: Fiti precum copiii, caci a unora ca acestia este Imparatia cerurilor!
Ieromonah Savatie Bastovoi, Singuri in fata libertatii, Editura Cathisma, Bucuresti, 2009
