Atata pot, atata fac¦

In timpul unei predici in care preotul facea referire la purtarea baticului de catre femei in biserica, o femeie vopsita strident a iesit afara, plictisita.

 

Dupa slujba, femeia de la pangar a intrebat-o:

 

– Iertati-ma ca va intreb, dar de ce la unele predici stati la locul dumneavoastra, iar alteori, asa cum s-a intamplat azi, iesiti?

 

– Este mai bine pentru mine sa ies, ca sa am osanda mai mica. Oricum, nu voi purta niciodata batic. Si decat sa ascult si sa nu port, mai bine nici sa nu ascult.

 

– Mai bine stateati si ascultati, ca poate cuvintele parintelui va puneau pe ganduri.

 

– Ce sa ma puna? Eu stiu precis cat vreau sa traiesc dupa cum invata Biserica si cat vreau sa traiesc dupa cum mi se pare mai bine. Imi cunosc slabiciunile si pacatele, si ma lupt cu ele atat cat pot, fara sa fortez. Atata pot, atata fac.

 

Femeia de la pangar i-a raspuns:

 

– Eu cred ca, daca ati vrea sa aflati mai mult, ati putea mai mult si ati face mai mult.

 

– Nu, nu cred.

 

– Ba da. Daca va ganditi numai la neputintele care va apasa, fara sa va dati seama ca Dumnezeu va poate da puterea de a le birui, pierdeti tocmai unirea cu Dumnezeu.

 

– Si ce vreti acum, sa port batic cum purtati dumneavoastra?

 

– Nu ma intelegeti gresit. Daca ati fi stat la predica, ati fi inteles ca nu acesta a fost rostul predicii, de a convinge unele femei sa poarte si ele batic. Scopul predicii a fost de a ne convinge pe fiecare sa traim asa cum ne cere Dumnezeu. Femeia nu se mantuieste daca poarta batic, nu baticul o mantuieste pe femeie, asa cum nici barba nu il mantuieste pe barbat. La femeie, baticul nu este o dovada de virtute, este insa o dovada a alegerii unui mod de viata. Cand femeia este supusa barbatului sau si traieste astfel incat sa Ii placa lui Dumnezeu, ea nu simte purtarea baticului ca o povara, ca un canon. Il simte ca o medalie: e un mod de a marturisi o filosofie de viata. Dar cand femeia poarta batic, insa traieste cum nu trebuie, baticul nu este decat o dovada de fariseism.

 

– Ei, daca as fi stat la predica, poate m-ar fi convins si pe mine sa port batic.

 

– Dar v-am spus ca nu acesta este scopul predicii. Pe viitor ar fi bine incercati sa stati si la predicile care nu vi se par potrivite pentru dumneavoastra, ca poate o sa va schimbati punctul de vedere.

 

– Ce folos sa stau, daca nu vreau sa renunt la ideile mele?

 

– Stati, stati, ca poate auzind cuvintele mantuirii o sa vi se mai inmoaie inima. Mai bine sa stati si sa le auziti, daca tot ati venit la biserica, decat sa va plimbati in jurul bisericii. Ca tot auzindu-le, o sa trebuiasca pana la urma sa va hotarati: ori ramaneti cu ideile dumneavoastra, si atunci nu are rost sa mai veniti la biserica, ori veniti la biserica, si atunci veti incerca sa pastrati din ideile pe care le aveti numai ce merita pastrat, numai ce va este de folos pentru mantuire. Ca asa, au venit multi pana la sfarsitul vietii lor la biserica, si cu trupul credeau, dar cu sufletul nu. Si formalismul nu mantuieste.

 

– Si daca vin si ascult, nu se poate sa raman tot formalista?

 

– Ba se poate, normal ca se poate, dar mai mari sanse de indreptare are cel care asculta cuvintele mantuirii decat cel care sta departe de ele.

 

Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand: Parinte, umblu la batrani si ei imi vorbesc de mantuirea sufletului meu si nimic nu pricep din cuvintele lor! Ce sa fac? Oare sa nu merg sa mai intreb, de vreme ce nu fac nimic si sunt cu totul in necuratie?. Si avea batranul doua vase goale si i-a zis: Mergi de adu un vas din acelea si toarna untdelemn si, clatinandu-l, varsa-l si pune-l la loc!. Daca a facut asa de doua ori, i-a zis: Adu-le pe amandoua acum si vezi care este mai curat!. I-a raspuns fratele: Mai curat este cel in care am turnat untdelemn. I-a zis batranul: Asa este si sufletul! Chiar daca nu va tine minte nimic din cele ce intreaba, tot mai mult se curateste decat cel ce nu intreaba nimic

 

Extras din Danion Vasile, Patericul Mirenilor, Pilde pentru secolul XXI, Editat de Editura Egumenita. Galati. 2004