Atentie la ce anume cerem!
Cu multi ani in urma, istoria spune ca taranii din Germania erau necajiti din cauza recoltelor sarace. Asa ca unii dintre agricultori s-au rugat lui Dumnezeu cu aceste cuvinte: Doamne, macar timp de un an fagaduieste-ne sa ne dai intocmai ceea ce Iti cerem, si ploaie, si soare, atunci cand dorim noi.
Oamenii au primit semn din cer cum ca Dumnezeu le-a ascultat ruga si s-au inapoiat bucurosi la casele lor. Cand satenii cereau ploaie, Dumnezeu, milostiv, le-o dadea. Cand cereau soare, primeau soare. Se facuse vara, si grau mai des ca in anul acela nu se pomenise. Si porumbul crescuse inalt si promitea o recolta bogata.
Dar cand timpul secerisului s-a apropiat, bucuria oamenilor s-a schimbat in tristete. Au vazut, spre mirarea si necazul lor, ca porumbul nu avea nici un stiulete, iar graul, des si galben la pai, era sec in spic. Nici pomii nu aveau roade si erau plini doar de frunzis. O, Doamne! au strigat ei, neintelegand. Ne-ai parasit. Dumnezeu le-a raspuns: Nu e adevarat, fiii mei. V-am dat tot ce mi-ati cerut. Atunci de ce, Doamne, au spus ei, de ce nu avem grane si fructe?
Pentru ca nu ati cerut si vantul aspru din nord, raspunse Dumnezeu. Fara vant, desigur, polenizarea nu avusese loc.
Exista o poezie care spune printre altele: Spinilor vietii le datorez mai mult decat dulcilor trandafiri; Ei nu ma vor lasa sa lenevesc cand am sarcini de implinit. Ei ma indeamna la fapte mai inalte, nu imi ingaduie linistea usoara, ci imi tot imboldesc constiinta si adeseori ma aduc in genunchi.
Din volumul Vitamine duhovnicesti, Anthony M. Coniaris, vol. 2, Editura Sophia, 2010
