Binecuvantare pentru pacat

O cunostinta de-a mea, care lucreaza in mass-media, fiind rugata sa imi trimita sugestii pentru imbunatatirea cartii de fata, mi-a scris:

Te rog sa scrii ceva si despre urmatoarea intamplare care m-a impresionat. Am auzit de o actrita foarte credincioasa, care a mers intr-o zi la teatrul la care lucra. Ca era credincioasa stiau si colegii ei. Regizorul ii zice:

 

– Ti-am gasit rolul vietii tale. Iti ofer rolul din piesa cutare.

 

Actrita trebuia sa joace rolul unei calugarite care ii aparea in vis unui calugar si il ispitea. Oricum, avea de jucat anumite scene mai fierbinti in calitatea ei de ispita. Ea s-a dus foarte dezamagita la duhovnic si i-a povestit intamplarea. Duhovnicul i-a raspuns:

 

– Ei, ce sa fac. Iti dau binecuvantare. Asta ti-e meseria.

 

Ea i-a raspuns:

 

– Nu vreau sa-mi dati binecuvantare. Vreau sa va rugati pentru mine sa nu ma dea afara daca refuz rolul.

 

Si, cu ajutorul lui Dumnezeu, nu a fost data afara.

 

***

 

Nu stiu daca ar mai fi de spus ceva¦ Femeia s-a purtat crestineste, desi putea sa isi gaseasca justificari pentru a primi rolul respectiv. Dar, riscandu-si postul, a primit rasplata de la Hristos¦

 

Toti vrem sa ne rasplateasca Hristos, dar nu ne place sa riscam nimic. Sau ne place sa riscam numai in planul lumesc, cum fac cei care arunca banii pe jocurile de noroc, pe cursele de masini sau de cai, sau, mai nou, in salile de K1. Noi vrem cununa, dar, cand in fata noastra apare crucea, nu mai stim cum sa o ocolim¦ Vrem sa fim virtuosi fara sa traim virtutile¦ Ne place sa vedem ca altul face fapte mari, ca avem subiecte de discutii cu prietenii, dupa care revenim la comoditatea noastra. Sau, daca facem o fapta buna, ne laudam cu ea pana ragusim¦

 

(Eu insumi am fost o data in situatia de a-mi risca viata pentru a ajuta pe cineva. Intrucat intamplarea a fost palpitanta, am povestit-o in stanga si in dreapta, pana cand mi-am dat seama ca, in loc sa vad mila lui Dumnezeu care m-a ajutat sa imi biruiesc si frica si egoismul, ma vedeam pe mine in ipostaza de mare erou iubitor de frati¦ Iar acum mi se pare ca lauda mea a covarsit putinul bine pe care l-am facut¦)

 

Numai ca, daca ne multumim sa ii lasam pe ceilalti sa se lupte pentru mantuire, noi insine considerandu-ne prea slabi pentru o asemenea lupta, inseamna ca ne consideram prea slabi si pentru cununa mantuirii, si ne multumim cu rolul de spectatori ai marii arene duhovnicesti.

 

Poate imi vei spune ca viata ta nu este defel palpitanta¦ Da, pe multi i-am auzit spunand ca vietile lor sunt sterse, ca nu au ocazia sa isi arate credinta prin fapte de eroism duhovnicesc. Este adevarat ca nu toti suntem chemati sa luptam in linia intai, ca nu toti avem aceleasi daruri de la Dumnezeu. Unii il ataca pe dusman de pe apa, altii din aer, altii vin cu tancurile, altii pun explozibil¦ Fiecare face ce are de facut.

 

Poate ca nu iti dai seama ca si lupta aceasta, aparent blazata, in care totul este monoton, are cununa ei. Dumnezeu te va rasplati pentru modul in care ai reusit sa rezisti la aceasta ispita.

 

Nu, poate imi spui -, viata mea nu e blazata, dar pur si simplu nu am puterea de a risca, pur si simplu imi e teama sa fac voia lui Dumnezeu.

 

Dar Dumnezeu, cand iti pune inainte o incercare, iti da si puterea sa o depasesti, nu uita asta.

 

De fapt fiecare moment de cumpana din viata este o intersectie cu multe directii. Putem sa mergem spre mantuire, putem sa mergem in sens opus si putem sa mergem pe drumuri laturalnice, care ne indeparteaza mai mult sau mai putin de mantuire.

 

Poate iti dai seama ca, dupa ce ai facut de o mie de ori alegeri gresite, si dupa ce curajul ti-a fugit din suflet, iti va fi greu ca data viitoare sa te porti cum trebuie. Da, curajul a fugit, dar asa cum a fugit, asa se poate intoarce. Roaga-te la Dumnezeu, si vei avea mai mult curaj decat ai avut vreodata.

 

Dar daca totusi duhovnicul imi da binecuvantare pentru ceva, Dumnezeu ma poate pedepsi daca fac lucrul respectiv?

 

Orice lucru bun care este facut cu binecuvantarea duhovnicului va atrage rasplata, iar nu osanda dumnezeiasca. Daca insa duhovnicul ne da binecuvantare sa facem ceva rau, vom avea, si noi, si el, parte de osanda. Numai ca sunt aproape inexistente cazurile in care un duhovnic da in cunostinta de cauza binecuvantare pentru ceva rau. De obicei, binecuvantarile sunt furate pentru ca duhovnicul nu cunoaste exact o anumita problema, si atunci, lasandu-se influentat de modul in care crestinul ii prezinta situatia, da o binecuvantare care nu are nici o valoare in fata lui Dumnezeu. De exemplu, un tanar vrea sa se apuce de radiestezie, o forma de vrajitorie care nu seamana din punct de vedere exterior decat foarte putin cu practicile clasice ale vrajitorilor. Merge la duhovnic:

 

– Parinte, imi dati binecuvantare sa merg la radiestezie?

 

Daca parintele nu este bine informat asupra problemei, intreaba:

 

– Radiestezie? Ce e asta?

 

– Ce sa fie, o forma de a-i ajuta pe oamenii bolnavi sa se vindece mai repede.

 

– Nu e ceva necurat la mijloc?

 

– Nu, parinte, se fac rugaciuni, radiestezistii merg la biserica, toate sunt bune.

 

– Ei, daca e cu rugaciune, e bine. Iti dau binecuvantare, de ce sa nu iti dau¦

 

Pe unii faptul ca au cerut binecuvantare pentru asa ceva fara sa fie constienti ca e ceva dubios la mijloc ii poate ajuta sa inteleaga repede ca acolo are loc o lucrare draceasca. Dar ceilalti scapa foarte greu din mrejele radiesteziei¦

 

Si ce are radiestezia cu ispitele trupesti?

 

Am facut o paralela si am ajuns acum unde vroiam sa ajung. Sunt fete care cer binecuvantare de la duhovnicii lor sa mearga la petreceri la care dupa primele blues-uri se stinge lumina si atmosfera e mai incinsa decat in discoteci. Totul devine o fabrica de hormoni¦

 

Numai ca daca ii spui: Parinte, pot sa merg la ziua colegei mele de clasa (sau de an, sau de serviciu, etc.) ?, parintele spune: Da, sigur ca da, de ce nu¦ Dar daca ii spui: Parinte, vreau sa merg la o petrecere unde invitatii se vor purta foarte dezmatat. Sa merg sau nu?, iti va spune ca nu e bine sa mergi. Ei, nu toate petrecerile sunt dezmatate, dar din ce in ce mai putine aniversari sunt decente. Mi-a povestit o cunostinta de-a mea cum la ziua ei doi invitati au inceput sa isi scoata drogurile si sa inhaleze. Cand au vazut parintii ei, care venisera acasa pe neasteptate, au facut mare taraboi¦

 

Mi se pare normal. Ce putea insa fata sa faca? Sa ii goneasca pe invitati? Nu sa ii goneasca, ci doar sa le spuna ca nu e de acord ca aniversarea ei sa devina prilej de dezmat¦ Ei, da, dar drogatii nu se drogau atunci in holul blocului? Treaba lor, nu era vina fetei. Mai ales ca, atunci cand i-a invitat la ea, nu stia cu cine are de-a face.

 

Alta situatie, reala: Parinte, imi dati binecuvantare sa merg la mare cu familia? Da, mergi. Dar fata uita sa ii spuna parintelui ca la mare pleaca nu numai ea cu familia, ci pleaca si prietenul cu gasca lui. Prietenul care se chinuie de multa vreme sa o convinga sa se culce cu el¦ Si fata stie ca la mare va sta cu parintii ei foarte putin.

 

Atunci de ce mai cere binecuvantare? De ce nu pleaca si fara binecuvantare, daca are chef sa se distreze cu iubitul ei?

 

Nici eu nu stiu de ce o face. Cred ca numai ca sa isi adoarma constiinta. Stia ca, daca ii spunea parintelui ca va sta mai mult cu iubitul decat cu parintii, avea sanse sa nu primeasca binecuvantarea. Asa ca nu a vrut sa riste. Nu vreau sa dau vina pe fete, dar in mai multe situatii fetele au incercat sa se fofileze obtinand astfel de binecuvantari. Explicatia e simpla: baietii pacatuiesc cu mult mai multa naturalete, si-au adormit de mult constiinta, si stiu ca pentru ceea ce vor ei sa faca e stupid sa mai ceara binecuvantare¦

 

Asa ca aveti mare grija cand cereti binecuvantare. E mai pacat sa furi o binecuvantare in cunostinta de cauza decat sa furi de la supermarket (piua, asta nu inseamna ca cei care au furat binecuvantari trebuie sa alerge acum la supermarket¦; si nici macar la piata¦)

 

Dar actrita de la teatru nu a incercat sa fure binecuvantare, a primit-o si fara sa o ceara¦

 

As vrea sa iau apararea duhovnicului ei (si sper sa nu gresesc): sunt atatia mireni care incearca sa ii convinga pe duhovnicii lor ca trebuie sa faca compromisuri la locul de munca (secretara sa poarte fusta mini etc.), incat unii preoti, satui de discutiile contradictorii cu credinciosii, ii lasa sa faca tot ce ii taie capul. Si vinovati nu sunt numai duhovnicii care cedeaza insistentelor, ci si credinciosii care au incercat sa isi depaseasca atributiile, devenind invatatori ai duhovnicilor lor.

 

Ca sa fiu obiectiv, observ ca si daca duhovnicul actritei ii dadea binecuvantare ca nu cumva sa puna o povara prea grea pe umerii ei, adica si daca gresea datorita faptului ca nu vroia ca actrita sa aiba necazuri la serviciu, aceasta nu prea schimba situatia. Nu facea nici piesa mai putin fierbinte, nici pe actrita mai nevinovata, si nici pe spectatori mai virtuosi.

 

Sa dea Dumnezeu sa nu fim in situatia de a-i cere duhovnicului nostru lucruri nepotrivite. Sa ne dea Dumnezeu puterea de a avea si noi curajul actritei respective¦

 

Extras din Tinerii si sexualitatea, Pacate noi, pacate vechi (Editura Egumenita, 2005)