Ca sa „oferi” , nu ai „nevoie de buzunar”, ci de inimă…
Povestea Parintele Arsenie Papacioc, că, atunci când s-a întors de la Aiud, din acel loc de chin, în gara, a fost întâmpinat de un cerșetor care cersea..
Părintele, îmbrăcat intr-o reverenda ponosita, copleșit de cuvintele acestui biet sărman, a „băgat mâna” în buzunarul hainei pana „ce s-a întâlnit cu fundul buzunarului” si.. nu a găsit nimic ..
Atunci, plin de iubire si cu bucurie în suflet, i-a zis omului:”
-Fratele meu, nu am sa ti dau nimic, dar,.. iti pot da o calda îmbrățișare!” Și l-a îmbrățișat Cu iubire!
Omul, cu lacrimi în ochi și prin puterea harului părintelui, i-a raspuns cu bucurie:”
-Părinte, ceea ce am primit acum, nu mi-a dat nimeni, niciodată!”
Privirea „atinge” ochii,.. îmbrățișarea „cuprinde” inima..
Ca sa „oferi” ,nu ai „nevoie de buzunar” ,.ci de inima..
Ca sa „primesti”,e nevoie de o altă inima!
Dacă „vrei”, trebuie sa „dai”!
Dacă „vrei” de la Dumnezeu, trebuie sa l iubesti pe Dumnezeu!
Fiecare zi are bucuria ei,… fiecare om, bucuria lui..
„Totul trăiește în om”,..dar omul nu „trăiește” totul!
Toate „sunt” de îmbrățișat!
Pe Cruce, Hristos ne-a îmbrățișat Cu IUBIREA LUI..
Îmbrățișează totul și nu uita pe nimeni!
Un zâmbet mic,.. O îmbrățișare mare!
„Coase buzunarul”,…”deschide-ti” inima!
