Cana umpluta pana la refuz

Un om foarte ocupat cu grijile veacului acesta a hotarat odata sa viziteze un pustnic sfant.

 

Voia sa se linisteasca putin de stresul care-l macina si sa ceara sfaturi de la staret.

 

L-a intalnit intr-o coliba saracacioasa.

 

– Binecuvantati, a spus el salutandu-l pe pustnic. Știti, am facut multa cale ca sa ajung aici¦

 

– Ia loc, l-a intrerupt staretul. Lasa-ma sa-ti pun putin ceai!

 

– Am petrecut multi ani studiind la Universitati din strainatate¦, a inceput sa se prezinte pe sine insusi.

 

– Sa bem mai intai un ceai, insista pustnicul.

 

– Acum conduc o mare companie¦, a continuat acela sa vorbeasca despre sine.

 

– Cred ca ceaiul o sa va placa mult, a spus pustnicul, continuand sa umple cana vizitatorului sau.

 

– Dar, parinte, ati umplut-o si acum se varsa pe dinafara. Ceaiul se varsa pe jos! A observat deranjat strainul.

 

– Și tu semeni cu aceasta cana umpluta pana la refuz! A raspuns inteleptul staret. Daca nu golesti, binecuvantatule, chiar si pentru putin din cele pe care le cari in tine, cum vei lasa sa pun inlauntru putine din cele pe care le stiu eu?

 

sursa http://marturieathonita.ro