Cand te doare, spune-I lui Doamne!
Cum simtiti ca duhovnic lumea de astazi, dominata de zgomot, de poleiala, de viteza, mai reusesc oamenii sa aiba momente de conectare cu sufletul lor?
Traim intr-o lume in care toti isi dau seama daca ai slabit sau daca te-ai ingrasat, dar niciunul daca esti trist. Uneori cea mai buna decizie este sa faci liniste in interior. Nu mai stim sa ne bucuram de tacere. Eu cu mine si cu Doamne¦ Acesta e inceputul. Sa pot sa stau in tacere, fara sa am nevoie de fundal sonor ca sa nu ma simt singur, trist. Nu ai nevoie sa iti duci inima si mintea departe pentru a fi bine. Coboara in inima si fii bland cu tine, fii delicat cu ce gasesti acolo si intoarce-te ori de cate ori simti nevoia. Ai fugit destul de tine ca sa te intalnesti cu tine! Cand te doare, spune-I lui Doamne!
Statisticile arata ca exista tot mai multa depresie, deznadejde, tristete. Ce este de facut?
Dincolo de diagnostic este o poveste de viata. Cine asculta povestea pana la capat? Ranirea grava si repetata a celor 6 nevoi de baza (siguranta, conexiunea cu ceilalti, autonomie, stima de sine, autoexprimare, limite realiste) ne face ca sa devenim vulnerabili. Adeseori suntem atrasi de persoane care sunt reci cu noi, ori punem nevoile celorlalti pe primul loc, asa incat uitam sa ne dam seama ca avem si noi nevoi nehranite. Traim din firmituri si dezvoltam codependente emotionale. Se pune praf pe suflete cand uitam de zambete. Cred ca e imposibil sa nu fim frumosi cand suntem fericiti. Am uitat sa ne bucuram. Traim pe pilot automat si nu suntem conectati in Aici si Acum. E nevoie sa acceptam ca in viata ne vom indeparta de oamenii cu care am avut relatii speciale la un moment dat, pe care i-am pus pe piedestal. Oricat de mult doare. Sa intelegem ca atunci cand cineva nu iti influenteaza viata in mod sanatos e nevoie sa-l lasi sa plece. Ne agatam de celalalt si cersim iubire, atentie, prezenta, afectiune cand nu mai exista cale de intors, poate, demult. Și suferim ciocanind la usi inchise. De exemplu, una dintre temnitele interioare in care oamenii traiesc este teama de ceea ce cred altii despre ei. Sa nu uitam ca de la magazin nu putem cumpara iubire, prietenie, fericire, respect sau timp.
