Care este voia lui Dumnezeu cu noi?
Societatea de consum a educat generatia in care persoana se poate eschiva de la responsabilitate si poate comite orice fapta daca are pentru aceasta o hartie: un contract, un regulament al firmei sau al companiei, un vinovat pe care sa dea vina.
Totusi, viata nu este facuta doar din munca si contracte. Viata e un tumult de sentimente, de legaturi si sfasieri carora trebuie sa le faci fata. Uneori, o hartie de divort nu te elibereaza de omul pe care l-ai iubit, dupa cum nici un certificat de casatorie nu te face sa iubesti si sa fii iubit.
Ce sa faci cu tine in viata de dincolo de hartii, acolo unde nici un argument nu-ti poate impaca indoiala, unde regretele te pot distruge si unde o alegere care, formal, este un succes iti poate aduce prabusirea?
Cu alte cuvinte, care este voia lui Dumnezeu cu noi? Cum putem intelege ca ne aflam pe drumul cel bun si cand hotaram sa abandonam o cale care s-a dovedit a fi gresita? Cum putem invata din greseli si care este rostul parasirii in care ne arunca uneori Bunul Dumnezeu?
Ranile trecutului pot fi oare tamaduite cu desavarsire, sau ele continua sa ne stigmatizeze si sa ne faca pentru totdeauna „altfel” intr-o lume necrutatoare cu cei ce gresesc?
Care sunt criteriile dupa care apreciem ca traim o viata plina sau ne irosim? Viata este o invitatie la taina iubirii dumnezeiesti si tot ce ne abate de la participarea la aceasta taina este o irosire. Dar irosirea insasi se poate transforma in foc inaltator atunci cand este constientizata, ceea ce este, am putea spune, argumentul suprem al iubirii lui Dumnezeu, cand orice cadere poate trece in contrariul sau prin simpla miscare a vointei, dupa cum si Hristos a zis: cui mult i se iarta, mult iubeste.
