Cel mai mare medicament
Cand intra Hristos in inima, patimile se mistuie. Nu mai poti nici sa injuri, nici sa urasti, nici sa te razbuni, nici, nici¦
Unde sa se mai gaseasca urile, antipatiile, osandirile, egoismele, framantarile, intristarile? Stapaneste Hristos si dorul fierbinte dupa lumina cea neinserata. Acest dor te face sa simti ca moartea este numai puntea pe care o vei trece candva pentru a continua viata cu Hristos. Aici pe pamant ai de infruntat o piedica, de aceea este nevoie de credinta. Aceasta piedica este trupul. In vreme ce dupa moarte credinta dispare si Il vezi pe Hristos asa precum vezi soarele. In vesnicie, fireste, le vei trai pe toate mai intens.
Insa atunci cand nu traiesti cu Hristos, traiesti in melancolie, in necaz, in framantare, in stramtorare; nu traiesti corect. Atunci apar multe anomalii si in organism. Este influentat trupul, glandele endocrine, ficatul, fierea, pancreasul, stomacul. Ti se spune: Ca sa fii sanatos, ia de dimineata lapte, un ousor, unt si doi-trei pesmeti. Insa, daca traiesti corect, daca-L iubesti pe Hristos, cu o portocala sau cu un mar esti foarte bine. Marele medicament este ca omul sa se daruiasca slujirii lui Hristos. Toate se tamaduiesc. Toate lucreaza dupa randuiala. Iubirea lui Dumnezeu le preface pe toate, le sfinteste, le indreapta, le schimba.
Din Ne vorbeste parintele Porfirie, Viata si cuvintele, Editura Egumenita, 2003, p. 171
