Cine mai e si Mos Craciun?
Eram copil cand au napadit peste noi la scoala si ne-au chemat la Oraselul Copiilor. Un fel de colt cu brad, ascuns intre gunoaiele din cartier. Pe scena s-au urcat secretarul de partid si sectoristul, altfel oameni faini. Atunci au devenit penibili. Cu o cravata rosie, cu nodul mare, statea dinaintea noastra omul de la Judet, cum se numea trimisul de la Comitetul Judetean al partidului. Era, cred, 1982. Au venit sa ne spuna ca Mos Craciun a murit… si ca Mos Gerila ii ia locul. Un tip in haine albastre, ca petlitele de la uniformele Securitatii, aveam sa aflu ceva mai tarziu. Cei mici, de la a patra in jos, au inceput sa planga. Au fugit acasa. Eu mi-am tarat picioarele prin zloata. Pamantul si cerul imi pareau o zloata. Bradul, adus de cu seara in casa, numai tata stia de unde, o zloata si el. Mama ma linistea, dar nu, nu mai era nimic de facut. O tristete groaznica asezase zloata peste sufletul meu de copil: Mos Craciun murise…
Pana a venit tata. A ascultat. A zis ca e o prostie sa cred asta. A luat de pe perete icoana Nasterii Mantuitorului. Mi-a povestit, cum stia el, ce se intampla acolo. Și apoi, vazand ca nu m-a convins, a inceput sa colinde. Tare, inalt, cu vocea lui de tenor ales. In cateva minute a sunat cineva la usa. Mi-a fost teama sa nu fie sectoristul ori tipul de la partid… Era un vecin tanar. Cerea tatei sa-l primeasca sa colinde si el. Bariton. Era Ajunul si plutea in aer un mister desavarsit, altfel nu-mi explic cum, pe rand, toti vecinii de palier, apoi ceilalti, s-au strans in cel mai curajos cor ce-l auzisem vreodata. Unul langa altul, toti laolalta. Nu m-am mirat cand l-am vazut pe sectorist cantand si el, ba chiar si pe tipul de la Judet, care, uitasem, chiar statea cu noi in bloc, intr-o scara vecina. Privirile lor isi cereau scuze. Un soi de iertare plutea peste noi toti. Cu gust de cozonac. La ei cred ca era si un gust de vin nou, usor acrisor… Și tata a pus iar mana pe icoana si a inceput sa cante Nasterea Ta Hristoase, Dumnezeul nostru… Nu-mi venea sa cred. Nu stiam pe-atunci ca tata, orfan, crescuse pe langa Biserica Sfantului Nicolae din Șcheii Brasovului si pentru el nu exista negociere despre Dumnezeu. Canta ca niciodata. De-atunci l-am iubit constient si vesnic. Pana atunci aveam senzatia ca se joaca de-a tata. Acum devenise tata. Mi-l redase pe Mos Craciun in viata. Și-mi vorbise despre Pruncul din ieslea vitelor. Il credeam Prunc pierdut, dar nu, am aflat ca era Pruncul care ne-a scos din pierzanie pe toti. Ca era Dumnezeu din cer, lucru greu de priceput la orice varsta, dar mai ales la aceea in care ma temusem pentru Mosul ce-mi lumina cu portocale gandurile. Am aflat despre Maria, mama sa, tata ii spunea Maica, despre Iosif, batranul drept. Despre magi si ciobani si copiii cu flori in mana am aflat si de la ceilalti, vecinii care colindau cu tata…
A doua zi abia mi-am deschis ochii. Maldarul de carti-cadou dovedea ca Mos Craciun exista. Ca e bun prieten cu Dumnezeu, de vreme ce-mi adusese exact cartile pe care le filasem cu doua zile inainte in librarie. Seara, tata m-a dus la teatru. Mi-a inlesnit sa ma intalnesc cu actorul meu preferat, care mi-a oferit, nici mai mult, nici mai putin decat o cruciulita mica, albastra, cuminte si stralucitoare ca ochii Pruncului din poiata Betleemului.
La scoala am descoperit ca nimeni nu mai era trist. Parintii nostri il inviasera cu dragostea lor pe Mos Craciun. Și ne invatasera, pe intunericul si frigul din apartamente, intre penele de curent si cozile la apa minerala ori paine, ca nu exista Craciun fara Pruncul Hristos. A fost cel mai important an din viata mea. Anul in care m-am facut prieten cu Hristos si am inteles ca Mos Craciun nu moare, ca nu-l lasa Hristos.
Azi, cand tata s-a stins, am descoperit acest adevar parca mai adevarat ca niciodata. De dincolo de moarte aud glasul lui de tenor: Nasterea Ta Hristoase, Dumnezeul nostru… Și inteleg, cu alta minte, e drept, ca Nasterea Mantuitorului inseamna, de fapt, Invierea noastra. Rasarit-a lumii lumina cunostintei…
Tin minte ca poate tocmai de aceea, cand m-au intrebat colegii mai mari cine mai este si Mos Craciun care refuza sa moara, am tacut, stiind raspunsul. E orice tata care s-a facut prieten cu Hristos. Și orice mama care nu lasa Craciunul sa moara.
