Copilul trebuie educat din pantecele mamei sale

Unul dintre fiii mei este mofturos si incapatinat. In asemenea situatii ajunge pana la crize de isterie. E mic si are nevoie de dragoste, insa nu vreau ca patimile sa ia amploare in el. Ce-as putea face?

 

Sa nu-i faceti pe plac copilului. Se vede ca cineva dintre cei adulti i-a implinit uneori mofturile. Copilul a observat ca poate obtine ce-si doreste el, facand mofturi. Prin mica sa vointa, el i-a determinat pe cei maturi sa-si calce voia. Desigur ca mai apoi el va da si din picioare si se va tavali pe jos, va bate si in perete, incat va putea ajunge sa faca si spume la gura. Duhul cel rau il stapaneste si nu poate fi alungat decat determinand copilul sa accepte voia celor maturi ducandu-l mai des la biserica, impartasindu-l. Atunci diavolul se va indeparta, caci el nu indura curatia Impartasaniei, iar copilul pana la 7 ani se afla sub protectia deosebita a Providentei lui Dumnezeu.

 

Mitropolitul Antonie (Bloom) povestea despre o fetita care iesea sa se joace cu copiii in curte. Ea ii batea mereu pe copii si le arunca nisip in ochi, ii poreclea, le vorbea urat. Si nu avea decat 5 ani. Insa odata, bunica sa a dus-o la biserica si a impartasit-o. Intorcandu-se acasa, a iesit iarasi in curte. Atunci fetita a inceput sa imbratiseze si sa sarute toti copiii si sa le spuna: Ce buni sunteti cu totii si blanzi! A luat o rama in palma, a mangaiat-o si i-a spus: Ce draguta esti! Atat de neteda!

 

Cand omul merge la biserica, se spovedeste si se impartaseste, i se schimba sufletul, se purifica in launtrul sau. Intre parinti trebuie sa existe acord in ceea ce priveste educatia copiilor. E nevoie de unirea lor. Daca unul interzice, iar celalalt ii va face pe plac celui mic, nu-l vor putea educa in nici un fel. Exemplul parintilor este foarte important, deoarece copiii sunt asemenea unui burete si absorb totul de la parintii lor.

 

Copilul trebuie educat din pantecele mamei sale. Nu in zadar se spune in popor: Educa-ti copilul cat este de-a latul lavitei, pentru ca, atunci cand va fi de-a lungul ei, va fi prea tarziu.

 

Se poate ca pruncul sa fi mostenit in sufletul lui vreun pacat. Acesta nu mai trebuie savarsit de parinti, iar daca bunica si bunicul sunt vii, si acestia trebuie sa se pocaiasca pentru pacatele savarsite. Atunci nici copilul nu va suferi de patimile care-i coplesesc sufletul.

 

Extras din Convorbiri cu Parintele Ambrozie, Indrumar crestin pentru vremurile de azi vol 2, Editura Sophia, Bucuresti, 2008